Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(16): Monotonia obsedantă din alte stațiuni balneare, înlocuită cu animația și veselia Slănicului, dumnezeiesc și minunat colț al munților Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 11, Vineri, 30 iulie 1904. Din sumar: Viață, farmec și poezie în sezoanele Slănicului; scrijelitul pe obiecte, inclusiv pe stâncile Slănicului, ,,o înclinație spontană a omului”; răsfățații Slănicului; Sărbătorile Slănicului; unul dintre marii violoniști ai lumii, pe scena Cazinoului din Slănic-Moldova; se anunță vizita la Slănic a lui Dimitrie Sturdza, prim-ministrul României, care va participa la o mare consfătuire a fruntașilor liberali.
O foarte frumoasă descriere a stațiunii este redată în articolul ,,În toiul sezonului”, în care se vorbeșre despre atmosfera plină de viață și de farmec a Slănicului: ,,Acum, Slănicul e în toiul sezonului. Desigur că rare sunt stațiunile balneare în care viața zilnică să fie mai animată și mai bogată în veselie. Și poate, pe lângă toate frumusețile și pe lângă tot farmecul cu care dărnicia firii a împodobit acest superb și fericit colț din munții Moldovei, animația și veselia în vălmășagul vieții zilnice sunt superbele daruri care fac din Slănic, un adevărat cuib tihnit de repaus în reculegere sufletească și fizică. Majoritatea stațiunilor balneare din țara noastră suferă de un rău capital, anume lipsa de așa numita `viață`. O monotonie obsedantă, care uneori devine exasperantă, dau celor mai multe dintre stațiunile noastre balneare, aerul unor adevărate spitale, în care nu miroase decât a mort și lâncezeală. Nu tot așa e Slănicul. El e frumos, e poetic, e grandios, e fermecător, e miraculos, e și vesel însă. În Slănic se trăiește, în Slănic intensitatea vieții ajunge la maximum posibil, dând sufletului acea hrană necesară din care-și poate sorbi și reîmputernici forțele lui slăbite.” Iar în toiul sezonului ai de-a face cu tot ce poate fi mai grandios și mai fermecător ca înfățișare: ,,Acea mulțime variată de figuri și îmbrăcăminte care întețește aleile, acel amalgam de voci, muzici, strigăte, care din depărtare se aud ca un murmur adânc și ropotitor, acele melodii frumoase care se îngână în diminețile răcoroase ale Slănicului cu ciripitul păsărilor din codru, îți dau ceva din poezia unui colț străin obișnuitei vieți pământești, parcă nu mai trăiești pe pământul țării românești și ți se pare că sufletul nu te-ar mai lăsa să te desparți de acest dumnezeiesc cuib al munților. Și nu ne vom despărți decât târziu de tot, când codrul va începe a se-ngălbeni”.
Foarte interesante sunt și observațiile legate de un aspect întâlnit mai peste tot în localitățile și stațiunile turistice, cu precădere în perioada ,,La Belle Époque”, adică scrijelitul și iscălitul pe diverse obiecte din peisagistica locurilor: poduri, arbori, stânci, stâlpii chioșcurilor, meteahnă care nu a dispărut întru totul (cu toate că din punct de vedere istoric și chiar sentimental prezintă oarecare interes): ,,Deși acest obicei găsește dezaprobarea multora, în special a scriitorilor, care întâlnesc un fericit prilej să exhibeze tirade fulgerătoare asupra vanității și prostiei (zic ei!) omenești și să creeze moment psihologice tot atât de pretențioase și de înalte ca și vederile lor, totuși de acord cu cea mai mare parte dintre cititori, dorim să vedem numai partea poetică ce caracterizează această înclinație poetică a omului”. Probabil că pentru mulți există o justificare urmată imediat de aprobarea unui astfel de fapt: ,,Adeseori, după ani îndelungați te reîntorci în locurile pe care le-ai vizitat în tinerețe. Cine ar putea tăgădui duioșia ce o simți când întâlnești numele unui prieten la care poate nu te mai gândeai, care poate a părăsit lumea aceasta, uitat demult? Câte amintiri nu-ți evocă acest mic semn ce a cetluit (a legat strâns) o clipă din viața aceasta etern curgătoare? Poate întâlnești și numele tău printer altele prietenoase. Îți revin în minte atunci, vremea aceea cu toate iluziile și decepțiile ei, cu toate speranțele ei poate îndeplinite acuma, cu idealurile ei. (…) Simți plăcerea duioasă, senină și înălțătoare a omului ce a întrezărit măreția sublimă a nemuririi, cugeți, devii parcă bun și mai îngăduitor pentru meschinăriile vieții, mai generos, te regenerezi într-adevăr”. Concluzia? Una destul de clară, care atenționează: ,,De aceea găsim că tiradele mândre ale scriitorilor împotriva acestor simboluri inocente, împotriva acestor cristalizări de clipe din viață, nu numai că sunt nedrepte, dar mărturisesc o lipsă completă de simț și de pătrundere sufletească” (rubrica ,,Fugitive”, articolul ,,Iscăliturile și Slănicul”).
La rubrica ,,Simpatiile noastre”, în articolul ,,L’enfant gate” (un copil răsfățat, dar aici cu semnificația de persoană răsfățată a publicului, de persoană adorabilă) se face referire la unele doamne sau domnișoare, care se înscriu într-un astfel de tipar, unul care atrage atenția vizitatorilor, drept dovadă și rândurile ce îi sunt dedicate în acest articol: ,,Blondă. Un ten palid, curat, transparent ca o petală. Trăsături fine și regulate din care se diting cu o strălucire particulară, doi ochi mari, căprui, aproape negri, de o expresie dulce, liniștită, ca luciul unei ape limpezi. Delicată, sensibilă și grațioasă, pasionată după frumos este mult mai serioasă decât ai putea crede. Veșnic în mână cu un caiet sau o carte de literatură franceză dintre cele serioase,mai profunde, care înlocuiesc romanele ușurele, așa de dragi altora la vârsta asta. Foarte modestă, adoră poeziile și muzica. Este amabilă cu toată lumea și n-ar refuza pe nimeni, dar mai ales pe dansatori, fiindcă și ea dansează minunat și pentru că dansul îi place tot atât de mult ca și poezia, dacă nu mai mult”. Iar cele ce îi plac sau nu, sunt sintetizate la finalul rândurilor semnate cu pseudonimul Eu: ,,Simpatii: Margaretele (cel puțin la Slănic, unde nu găsești trandafiri); autorul muzical preferat: compozitorul și pianistul norvegian Edvard Grieg; stațiunea favorită: Slănicul Moldovei. Antipatii: Muzica militară la 6 dimineața; hidroterapia și ploaia”.
Cu prilejul sărbătoririi hramului ,,Sf. Ilie” (20 iulie), patronul spiritual al Băilor Slănic, sunt evocate o serie de manifestări derulate pe parcursul câtorva zile, în articolele ,,Sărbătoarea Slănicului” și ,,Banchetul Epitropiei”, sub forma unor flash-uri: ,,Î.P.S. Partenie Clinceni, Mitropolitul Moldovei și Sucevei oficiază slujba religioasă în parcul băilor și în bisericuța Slănicului; muzica militară cântă în parc, iar tarafuri de lăutari prin restaurant; în Sala teatrului e mare bal, sala `căișorilor` geme de lume, cofetăria și terasa Carrivelli sunt pline de lume, pretutindeni e viață, e mulțumire; Slănicul se umple de lume și peste tot se încing hore, în care flăcăi și fete se prind în joc, pământul răsună de loviturile picioarelor, văzduhul de strigăte de veselie, iar muzicile nu se mai sfârșesc; și Cascada, acest loc de atracțiune și de farmec e în plină mișcare, aici se dansează, se fac băi de confeti, se râde, se glumește, se joacă popice; seara, în sunetul muzicilor se lansează focuri de artificii, rachete și bombe, care la înălțimi considerabile se prefac într-un potop de stele, acoperind culmile dealurilor și munților; zgomotoasele petreceri s-au încheiat printr-un copios banchet oferit în Sala de muzică a Cazinoului Regal, de către Epitropia Spitalelor `Sfântul Spiridon` multora dintre persoanele distinse aflătoare aici: medici, magistrați, ofițeri, literați, deputați, diplomați, epitropi, preoți; oameni din toate clasele sociale și de toate vârstele, bogați și săraci, toți luați de entuziasmul și voioșia sărbătorii – uitând realitatea și nevoile vieții, – se pierd în beția de expansiune, în această veselie generală”.
În acest număr se mai amintește de concertul unuia dintre marii violoniști ai lumii, profesorul Franz Kneisel (1865 – 1926), care a avut loc duminică, 25 iulie 1904, tot de sărbătorile Slănicului: ,,Timp de două ore, talentatul artist a ținut sufletul sălii suspendat de arcușul fermecat al viorii sale, care ne-a făcut să ascultăm bucăți muzicale de Niccolo Paganini, Antonio Bazzini, Pablo de Sarasate, Henryk Wienawski, dar și din repertoriul său. Programul, fericit alcătuit, a fost executat cu o precizie și o sobrietate de perfect artist, astfel că dl Knisel a fost obiectul unor unanime, îndelungate și meritate aplauze”. Născut la 26 ianuarie 1865 la Bucureşti, ca fiu al unui dirijor de origine germană, Franz Kneisel învaţă încă de mic să cânte la flaut, clarinet, trompetă şi vioară. În anul 1879 este deja absolvent al Conservatorului din Bucureşti după care aprofundează studiile la Viena sub îndrumarea profesorilor Jakob Griin şi Joseph Hellmesberger până în 1882. În 1884 îl găsim Prim-violonist al unei orchestre berlineze, iar din 1885, la numai 20 de ani, este angajat ca Prim-violonist al Orchestrei Simfonice din Boston, unde va lucra 20 de ani. La puţin timp după venirea la Boston, pune bazele unui celebru Quartet pentru muzica de cameră: The Kneisel Quartet. Din 1905 se mută la New York unde este numit Directorul Secţiei de vioară a Institutului de Artă Muzicală, până la moartea sa, survenită la 26 martie 1926. Lui Franz Knisel, marele compozitor George Enescu i-a dedicat, ,,In memoriam” (1933), ,,Sonata Nr. 3 pentru vioară și pian în La minor op. 25”, o compoziție de muzică de cameră („în caracter popular românesc”), una dintre cele mai populare și mai respectate lucrări ale sale (scrisă în 1926). Și tot în cadrul concertului a evoluat pe scena slăniceană și Nicolae Soreanu, un actor cu un timbru vocal de excepție, societar al Teatrului Național din București (coleg cu Aristide Demetriade): ,,Actorul Soreanu, care cu verva-i minunată, recitând anecdote, monologuri și cântând cuplete de actualitate, a stârnit prelungite hohote de râs și ropote de aplauze, iar prin talentul și verva sa a devenit artistul răsfățat al publicului slănicean”.
Tot în acest număr se mai anunță vizita în stațiune a lui Dimitrie Sturdza (1833 – 1914), prim-ministrul României, care, la începutul lunii august va participa la o mare consfătuire a fruntașilor liberali. Dimitrie Sturdza a fost un academician și om politic, de 4 ori cel de-al optsprezecelea prim-ministru al României între anii 1895 – 1909. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884.
Ziarul mai cuprinde nuvele și schițe (printre acestea și nuvela ,,Stejarul din Borzești”, de Nicolae Gane, publicată pentru prima oară în 1881, în revista ,,Convorbiri literare”, nuvela ,,La trei fagi”), anecdote (în rubrica ,,Slănicul vesel”), precum și lista cu ,,Vizitatorii băilor Slănic din sezonul 1904”.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
Următorul episod: Vineri, 30 septembrie 2022.

Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(15): Secretarul Consiliului Județan Galați, ,,model de cinste și dezinteresare desăvârșită”, într-o întâmplare petrecută în stațiune Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 10, Miercuri, 21 iulie 1904. Din sumar: Are loc prima dezbatere publică la care participă locuitori și vizitatori ai stațiunii; dilema ,,Slănicul sau Sinaia” se pare că s-a încheiat în favoarea Slănicului, căci ,,viața intimă a Slănicului răscumpără măreția Sinaiei”; la Slănic-Moldova se află în plin toi, sărbătoarea hramului Sfântului Ilie, la care participă pentru întâia oară Î.P.S. Partenie Clinceni, Mitropolitul Moldovei și Sucevei; sunt publicate amănunte interesante din ,,Raportul medical dsepre stagiunea balneară a Slănicului, pe 1903”, întocmit de către dr. Ludovic Russ, ,,distinsul medic ieșean al Băilor Slănic”; pentru a nu veni birjari străini de localitate, dar și pentru a evita specula, sunt puse în circulație patru trăsuri de la Slănic la gara din Târgu-Ocna; poetul George Tutoveanu, ,,catalizatorul spiritual al culturii bârlădene” publică în fiecare număr al ziarului, multe dintre poezii fiind inspirate de peisajul mirific al stațiunii.
Interesante și abordările din acest nou număr al Curierului, care prezintă în prima pagină, un editorial cu privire la inițiativa particulară, o dezbatere în premieră, la care au participat locuitori și vizitatori ai stațiunii: ,,La noi, unde inițiativa particulară e atât de rară, unde toți așteaptă totul de la `înaltul guvern` sau de la organele oficiale, orice început de solidaritate particulară trebuie salutat cu entuziasm. Dar, ca și atunci, cam așa este și în zilele noastre, întrucât foarte multe dintre inițiativele private rămân la stadiul de vorbe și promisiuni, în funcție de interese: ,,Inițiatorii întrunirii au emis o serie de deziderate. Unele vor fi cerute Guvernului, unele chiar M. S. Regelui, altele și cele mai multe vor fi cerute Epitropiei `Sf. Spiridon`, numai inițiativei private nu i se va cere nimic. Particularilor li s-a rezervat probabil, doar satisfacția – destul de prețioasă de altfel – de a fi lansat ideile salvatoare”. Pe de altă parte, și aici mă refer îndeosebi la prezent, nici inițiativa privată nu este susținută/sprijinită așa cum s-ar cuveni, mai ales în cazul micilor întreprinzători, sufocați de birocrație și de taxele imense. În discuțiile purtate la reuniune, problema cea mai spinoasă a rămas mijlocul prin care s-ar putea procura fondurile necesare pentru o serie de reforme, precum construirea de noi hoteluri și vile, dar și a unei căi ferate de la Târgu-Ocna la Slănic-Moldova, instalarea băilor sistematice, împădurirea munților etc. Și atunci, care ar fi rezolvarea? Iată și răspunsul: ,,Două lucruri: Din partea Epitropiei n-am putea cere mai mult decât să stăruiască pe calea, înceată poate, dar sigură și constantă, a reformelor pe care an de an le realizează în limita mijloacelor de care dispune. În al doilea rând, să cerem de la inițiativa particulară fapte, adică ceva mai mult decât simple emisiuni de deziderate. Bunăoară aflăm că mulți dintre inițiatorii întrunirii au cumpărat de la Epitropie locuri pentru clădiri de vile, cu angajament formal de a le clădi în termenul cel mai scurt. Epitropia, ca întodeauna, s-a ținut gata a înlesni cumpărătorilor, toate avantajele procurării materialelor de construcție etc. Cu toate acestea, locurile au rămas goale. Propunătorii frumoaselor reforme nu avrut, din nefericire, să dea și pilda faptelor”. Iar concluzia trasă rămâne doar una: ,,Să sperăm însă că lucrurile se vor schimba. Și atunci, Epitropia, mână în mână cu inițiativa particulară, va realiza în fapt, ceea ce cu toții ne dorim să facem pentru frumosul Slănic. Cu faptele vom putea face atunci, mult mai mult decât cu procesele-verbale, întruniri și delegațiuni”. În paralel cu aceste observații pertinente, la rubrica ,,Fugitive” este publicat, tot fugitiv, adică pe scurt, articolul ,,Slănicul-Sinaia”, în care se arată că, deși nu este cu nimic mai prejos decât stațiunea prahoveană, Slănicul Moldovei are, ,,pe lângă calitățile Sinaiei și și pe ale sale speciale, indiscutabile”. Și se menționează ca atuuri, puterea miraculoasă a izvoarelor sale tămăduitoare, ieftinătatea traiului ,,care permite atâtor dezmoșteniți să-și recapete puterea și sănătatea, regenerându-li-se viața”.
Și dacă Slănicul s-a ridicat mai încet decât Sinaia, cauza este una ușor de ghicit, pe care ne-o spune articolul de față: ,,Pentru Slănic cheltuielile sunt făcute numai de Epitropia `Sf. Spiridon`; statul ni se pare că ajută cu o prea infimă sumă, iar inițiativa privată e spontană în înțelesul adevărat al cuvântului. În schimb, pentru Sinaia, afară de Eforia Spitalelor Civile, cheltuiește mult M. S. Regele, Statul și el, câteva milioane, iar personalitățile politice și din elită trebuie și ele să cheltuiască – volens-nolens (vrând-nevrând)-, contribuind la înfrumusețarea ei…O constatare și nimic mai mult!…”.
Foarte bine surprinsă este și atmosfera Slănicului, în articolul ,,Viața Slănicului”, în care întâlnim și farmecul naturii, dar și viața trepidantă a stațiunii, cu precădere în timpul sezonului: ,,Stau sub umbra deasă a unui brad bătrân și privesc în vale vălmășagul acela de lume ce mișună pe aleile curate și pline de aerul răcoros al dimineții. Muzica militară cântă un vals potolit și melodios ca visul unui suflet îndurerat, codrul pare că ascultă și el acea melodie minunată ce se pierde în adâncul lui sălbatic, toți se plimbă înviorați și absorbiți de măreția acestui tablou superb, încadrat de verdele închis al bradului și de pânza nesfârșită a albastrului, pătat ici colo de câte un crâmpei voios de nouraș. (…) Din zorii zilei și până seara târziu, Slănicul e în plină activitate: cură, băi, petreceri intime, muzică, excursii, în fine, tot ce poate cadra cu acest sublim locaș de recreație sufletească și fizică”.
În timp ce Galeria medicilor Slănicului îl are în prim plan pe medicul ieșean Alexandru Brăiescu (prezentat în numerele anterioare), ,,un om simpatic, instruit, prodigios de muncitor, îndatoritor în același timp și pentru întotdeauna atașat de splendidul Slănic”, prof. dr. Ludovi Russ junior prezintă ,,Raportul medical despre stagiunea balneară a Slănicului, pe anul 1903”, din care sunt publicate în acest număr câteva amănunte importante și interesante: ,,În 1903, băile de la Slănic au fost vizitate de un număr de 1. 750 capi de familie, după registrele Administrației din Slănic; la consultațiile medicale care s-au dat în număr de 1. 966 (persoanele care s-au prezentat numai la consultații fără a urma vreo cură, nu intră în această cifră, nici consultațiile medicale după ce s-a instituit cura balneară), cei mai mulți au fost în număr de 439 din București, 263 din Iași, 163 din Galați, 95 din Brăila, 76 din Bacău ș.a.m.d. (total în care sunt incluși și câteva zeci de străini, din Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Transilvania – pe atunci parte din Monarhia Austro-Ungară); s-au făcut 4. 903 băi calde, 12. 279 băi de hidroterapie, 234 de băi de piscină cu duș,
1. 385 ședințe de aer comprimat etc”. În raport se mai arată că cele mai multe persoane au venit la Slănic pentru tratarea bolilor digestive, respiratorii, renale, articulare, dar și pentru multe altele și că, marea majoritate a acestora au reușit să-și restabilească sănătatea, sau cel puțin să găsească o ameliorare și alinare a suferințelor lor, printr-o o cură balneară la Slănic. ,,Aceasta se explică prin avuția de mijloace curative care au fost găsite în această localitate, așa de favorizată din toate punctele de vedere, variate izvoare minerale, pădurile răcoroase cu exhalațiunile (emanațiile) lor balsamice, altitudinea potrivită, climatul stâmpărat (moderat), stațiune balneară protejată contra curenților mai mari tocmai prin munții care o înconjoară, instalații de hidroterapie, aer comprimat etc”.
Și ca o completare a binefacerilor stațiunii, mai trebuie menționat și faptul că ,,Epitropia Spitalelor `Sf. Spiridon` a acordat în anul 1903, unui număr de 600 de persoane, locuințe și băi gratuite, dându-se și unui număr de 40 de dezmoșteniți ai soartei, suma de 1. 000 lei ca indemnizație pentru hrană”.
Ziarul mai anunță că deja au început serbările hramului ,,Sfântului Ilie”, la care participă pentru prima oară și Î.P.S. Partenie Clinceni, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, plăcut impresionat de ,,farmecul și poziția pitorească a Slănicului”, față de care și-a exprimat întreaga admirație, prin cuvinte entuziaste și pline de speranță pentru viitor.
Mai vechea dilemă generată de concurența dintre stațiunile Slănic-Moldova și Sinaia, explicată și prin cealaltă intervenție din acest număr, pare-se într-un final rezolvată, iar după ce sunt arătate principalele diferențe este trasă și concluzia: ,,Viața intimă a Slănicului răscumpără măreția Sinaiei. Și nu puțini sunt cei care vin și rămân aici (pe durata sezoanelor, n. a.), după ce ani de zile n-au voit să cunoască decât Sinaia. Chestie de gust la urma urmei! Între luxul, spiritul, exuberanța pasională a unei femei de lume și între delicatețea, modestia, frumusețea discretă a alteia, câți nu ar fi gata s-o prefere pe cea din urmă?”
La Cazinou continuă spectacolele de operă și teatru susținute de reprezentanți de prima mână ai Operei Române și Teatrului Național din București, ca și ai Teatrului Național din Iași, răsplătite prin ,,adevărate furtuni de aplauze”. Iar o întâmplare care părea să se transforme într-o mare supărare, este evitată în cele din urmă de Stavri Istrati, secretarul Consiliului Județean din Galați, care aflat într-o plimbare pe Valea Pufului cu soția sa, a găsit un cercel cu briliante, în valoare de 1.500 de lei. Acesta l-a înapoiat ,,în toată graba și cu toată inima” păgubitei, dna Irina Mumuian, care, împreună cu soțul dânsei alertaseră inițial autoritățile, însă fără rezultat. ,,Strălucita faptă a dnei și dlui Stavri Istrati denotând un model de cinste și de dezinteresare desăvârșită, ne obligă la o veșnică recunoștință către domniile lor și la o sinceră prietenie”, se arată în mulțumirea publică adresată prin intermediul ziarului. Și tot în acest număr se mai anunță că, pentru a preveni atât infiltrarea unor birjari străini de localitate, dar și pentru a evita specula, sunt puse în circulație patru trăsuri de la Slănic la gara din Târgu-Ocna.
În mai toate numerele sale, ziarul publică versuri din creația poetului George Tutoveanu, multe dintre acestea fiind inspirate de peisajul mirific al stațiunii. Născut la Bârlad, George Tutoveanu, pe numele adevărat Gheorghe Iorgu Ionescu (1872 – 1957) a fost considerat ,,catalizatorul spiritual al culturii bârlădene”, unde a și înființat Societatea Literară ,,Academia Bârlădeană” și a editat o serie de reviste literare, printre care, ,,Făt-Frumos” (împreună cu Emil Gârleanu), ,,Florile dalbe” (împreună cu Vasile Voiculescu și Tudor Pamfile), ,,Scrisul nostru”, ,,Graiul nostru” (publicația Academiei Bârlădene). A scris șase volume de poezii și a înființat 50 de biblioteci săteşti cu fonduri şi cărţi obţinute de la „Casa Şcoalelor”. Îi mulțumesc pe această cale jurnalistului Ion Moraru, care mi-a atras atenția asupra acestui poet, din creația căruia voi prezenta ulterior versuri publicate în numerele acestui ziar.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
Următorul episod: Marți, 27 septembrie 2022

Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(14): Întrucât prin stațiune trecea linia de frontieră cu Austro-Ungaria, vara puteai vizita chiar și ,,țări străine”, precum Ardealul! Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”.
În acest episod: Continuare din numărul trecut (Nr. 9, Joi, 15 iulie 1904).
Am rămas dator cu mici însemnări din numărul trecut, dar deosebit de interesante și de relevante pentru perioada la care acestea fac referire. Așadar, pentru prima dată este publicat un articol care descrie zona de lângă frontiera Slănicului, cunoscut fiind faptul că, după ocuparea Transilvaniei, devenit principat autonom, Imperiul Austriac a încercat și a și reușit să rectifice frontiera cu Moldova, bineînțeles, în favoarea sa. În lucrarea ,,Slănic-Moldova `Perla` Carpaților Orientali”, istoricul Corneliu Stoica amintește că, prin actul de fixare a hotarului la 1792, încheiat între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, linia de frontieră a fost stabilită pe câteva culmi ale Munților ,,Nemira” (între 1699 și 1867 cu Imperiul Austriac, iar între 1867 și 1918, cu Imperiul Austro-Ungar). Frontiera Slănicului era la circa zece minute de punctul numit Cascada, într-o poiană unde se afla și un mic lac, așa cum reiese și din fotografia atașată și intitulată ,,Lacul de la frontieră”, azi lacul (sau ce a mai rămas din el) de lângă podul care unește Izvorul Sonda 2 cu drumul ce urcă spre Cascada. Iată cum arăta zona frontierei: ,,Un podeț rudimentar de bârne, un mic dâmb, și iată sus, santinela cu pușca pe umăr, în pragul gheretei deasupra căreia, pe o prăjină înaltă fâlfâie în vânt, tricolorul țării! O casă albă, cu câteva odăi aproape goale, lângă ea o baracă de scânduri și mai încolo, un coșar de vite (o construcție de nuiele pentru adăpostirea vitelor, oilor). Un tablou care te mișcă. Câteva litere albe pe o tablă neagră îți spun că ești la Trecătoarea `Oituz`. Întreb santinela, un flăcău blond, ars de soare, câți soldați are pichetul?
– Patru și un căprar (caporal).
Întreb și unde e linia frontului și mi se arată în poiană un semn alb, un triunghi de fier, de vreo 50 cm înălțime. (…) O mică podișcă dincolo de linia frontierei te duce la bere și la mezeluri. E o căsuță, un restaurant pentru cei care vor numaidecât să meargă vara… în străinătate! De abia ai trecut podețul și auzi gura hangioaicei (hangiței) bolborosind în ungurește. De aici încolo, peste munți și vii, peste dealuri și câmpii mănoase, se întinde Ardealul! Ascuțiii urechea, parcă să aud ceva din suspinele suferințelor înăbușite ce clocotesc acolo, în milioanele de piepturi românești, dar n-am auzit nimic, decât șopotul apei din vale și hârjâitul uniform al ferăstrăului care umblă mereu” (articolul ,,La frontiera Slănicului”, pag. 2, semnat cu pseudonimul ,,Ics”, probabil de readctorul-șef, sau de vreun alt membru al redacției).
Interesantă și inedită este și amintirea filosofului și academicianului Ion Petrovici despre vizita pe care a făcut-o în 1888 la Slănic-Moldova, cuprinsă în cartea sa ,,De-a lungul unei vieți”, în care povestește și de o aventură pe linia frontierei de aici. ,,Într-o bună zi, încercînd să pătrundă într-un zmeuriș întins și abundent cu dorința acerbă de a-l culege, cineva din grupul care-l însoțea pe filosoful-scriitor, mai bun cunoscător al locului, a exclamat, paralizîndu-i pe toți: `Atenție! Ne aflăm în Austro- Ungaria! Ați depășit granița!` Toți ceilalți au rămas înmărmuriți, sesizînd că, într-adevăr, granița care era foarte aproape de Cascada, rămăsese cu cîțiva pași înapoia lor. Era granița cu Austro- Ungaria ce se întindea pînă aici, pe vremea cînd Transilvania era anexată imperiului. Și ungurii și austriecii, care cunoșteau bine valoarea terapeutică a Slănicului datorită izvoarelor sale, puseseră chiar și o santinelă a lor, încă din 1853, pentru paza Izvorului Nr.1, santinelă forțată apoi să plece” (Romulus-Dan Busnea, ,,Rememorări: Filosoful Ion Petrovici în vilegiatură la Slănic Moldova”, cotidianul ,,Ziarul de Bacău, 7 octombrie 2002).
Descopăr că în mai toate numerele publicației apar epigrame, chiar bune, mare parte semnate cu pseudonimul ,,Giordano”. Și mai descopăr că acesta i-a aparținut poetului, epigramistului și publicistului evreu român, Berman Goldner, născut la Iași în 1893, într-o familie de tipografi, meserie pe care a practicat-o și el. A publicat volumele ,,Epigrame” (Iași, 1893), ,,Epigrame” (ediția a doua, Iași, 1898) și ,,Sithuri și epigrame” (ediția a treia, Iași, 1925, ediție de lux, pe hârtie velină, în 100 de exemplare, Tipografia ,,H. Goldner”, acolo unde se tipărea și ,,Curierul Slănicului Moldova”). Epigrama din acest număr și sună așa: ,,Da, edificii, lux și artă!/ Slănicul cere cheltuială/ Căci apa ce-n stomacu-i poartă,/ Îi face o poftă colosală!” (,,Pofta Slănicului” – Giordano)
Rubrica ,,De toate” ne informează că în acest sezon, afluența vizitatorilor stațiunii este atât de mare, ,,încât nenumărate persoane, nevoind să se lipsească de binefacerile Slănicului, sunt silite să doarmă noaptea prin cabinele instalațiilor de băi, nemaigăsind locuri prin hoteluri, vile sau camere particulare”. Alțe douăzeci de personae dormeau înghesuite în salonul hotelului ,,Cerbu”, în timp ce Sala de lectură de la Hotelul ,,Racoviță” a fost ,,prefăcută într-un salon pentru doamne”. Ziarul mai înfățișează în cadrul aceleiași rubrici, succesul trupei bucureștene de teatru pe scena Cazinoului, care a dat într-o săptămână, trei și chiar patru reprezentații, de fiecare dată în fața unei săli pline. Piesele jucate au fost ,,Deputatul tatei”, Ginerele domnului Prefect” și ,,Dispărut”, toate trei, comedii în trei acte, ,,alese anume ca desfășurarea acțiunii să nu ia mai mult de două ore”, pauzele dintre acte fiind ,,delicios întreținute” de orchestra Regimentului 4 Roșiori ,,Regina Maria”, sub conducerea dlui O. Purch.
În acest număr, mai pot fi citite anecdote cu tâlc la rubrica ,,Slănicul vesel”, urmate în aceeași tentă, de articolul cunoscutului și talentatului gazetar bucureștean, C. Xeni, care prezintă ,,O teorie balneară”, în timp ce tot la Cazinou are loc o Gală de operă susținută de către dna Mezetti, care timp de trei ani consecutivi a repurtat succese răsunătoare pe scena Operei Române din București, aceasta fiind completată de baritonul A. Zirra și de Pechea S. Alexandrescu, actorul societar al Teatrului Național din Iași, partener al lui Matei Millo, unul dintre marile nume ale teatrului românesc.
În fine, ziarul mai anunță că printre vizitatorii de seamă ce urmează să sosească în stațiune se vor număra și dl. Bogdan Ionescu, profesorul de matematică al Regelui Carol I, precum și gazetarul Sache Petreanu, de la ziarul ,,Adevărul”, supranumit și ,,demonul cu ochelari”, considerat de colegii săi „cel mai greţos şi mai temut administrator de gazetă” (cf. https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/povesti-din-viata-adevrului-1340590.html).
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
Următorul episod: Vineri, 23 septembrie 2022

Din șapte octombrie, ediția a șaptea a sărbătorii ,,Răvășitul Oilor”, la Slănic-Moldova Material realizat de Romulus-Dan Busnea

În splendidul decor autumnal al stațiunii Slănic-Moldova, la Ferma ,,Stâna Dacilor” (Muntele ,,Bolovanu”) va avea loc, în perioada 7 – 9 octombrie, cea de a șaptea ediție a sărbătorii de toamnă ,,Răvășitul Oilor”, care marchează încheierea ciclului pastoral prin coborârea oilor de pe munte.
Cu acest prilej, vizitatorii sunt așteptați să se înfrupte din mulțimea de specialități și mâncăruri pregătite și expuse la Târgul de produse tradiționale românești. Manifestarea este organizată pe platoul central al fermei, unde sunt amplasate cabane, un han, un restaurant de 80 de locuri, ca și numeroase mijloace de agrement. Și tot aici, cei prezenți vor putea participa la o expoziție de animale și la un concurs cu cai de tracțiune, dar și la spectacole folclorice, degustări de bucate și vinuri românești.
Așadar, nu uitați să participați, ca să vă bucurați pe deplin de frumusețea toamnei și să savurați din bunătățile bucătăriei locale și românești: pastramă de oaie, bulz ciobănesc, brânzeturi de tot felul și multe alte surprize pregătite la ceaun, toate stropite cu vin din belșug și must proaspăt.
Evenimentul este organizat de Ferma ,,Stâna Dacilor”, în parteneriat cu Primăria orașului Slănic-Moldova.
Detalii, pe pagina https://www.facebook.com/ferma.sd.slm/
Sursa foto: Ferma ,,Stâna Dacilor”

Eveniment cultural-științific de anvergură națională, la Măgirești Material realizat de Romulus-Dan Busnea și Olivian Darie

La Centrul de cultură tradițională ,,Gospodăria Țărănească” din comuna Măgirești (Bacău) a avut loc, vineri, 16 septembrie, Conferința ,,Omul și lemnul: o relație de-o viață”, eveniment organizat de Primăria comunei Măgirești, în parteneriat cu Asociația ,,EcoAssist”, prin proiectul ,,Plantăm fapte bune în Romania”.
Reuniunea s-a bucurat de participarea mai multor cadre didactice universitare de la Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava, Universitatea Tehnică ,,Gheorghe Asachi” din Iași, Universitatea din Oradea, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, ca și a altor specialiști în multiple utilizări ale lemnului.
Manifestarea a fost deschisă la ora 11.00, de primarul comunei, Câdă Ionică și de Marin Toma, președintele proiectului, iar expunerile care au urmat au fost inedite și interesante: „Lemnul: material și sursă de informații” (conf. univ. dr. ing. Cătălin Roibu), „Case de lemn. Tradiție și inovație” (șef de lucrări univ. dr. arh. Corduban Călin), „Reciclarea lemnului și moduri de valorificare a deșeurilor de lemn” (prof. univ. dr. ing. Adrian Timofte), „Punerea în siguranță a bisericilor de lemn în stare gravă de degradare” (Tudor Bonta, Asociația ,,Ambulanța pentru Monumente”, Sălaj; Facultatea de Protecția Mediului Oradea) și „Sămânță, păduri, lemn și finanțarea lor” (șef de lucrări univ. dr. ing. Mihai Enescu, Facultatea de Agricultură București).
,,Mă bucur să constat faptul că primarul Câdă Ionică se implică în și pentru comunitatea comunei Măgirești. Evenimentul organizat aduce în atenție atât conservarea tradițiilor locale, cât și necesitatea de a prezerva acele bogății pe care avem obligația de a le proteja. Tot mai des, atât la nivel european, cât și național, problematica protejării mediului înconjurător este un subiect ce ocupă un loc principal al discuțiilor. Însă, noi suntem obligați să privim cu emoție și căldură patrimoniul cultural local. Prin urmare, bisericile din lemn pe care strămoșii le-au construit trebuie să dăinuie pentru ca tânăra generație să înțeleagă sacrificiul, dar și bogăția de care dispunem”, a spus lect. univ. dr. Paul-Claudiu Cotîrleț, doctor în istorie și moineștean la origini.
La eveniment au mai luat parte reprezentanți ai autorităților locale și județene, ai Direcției Silvice Bacău și Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, parlamentari, alte oficialități.
În comuna Măgirești, în satul Valea Arinilor, s-a inaugurat în acest an Galeria ,,Nicu Enea”, dedicată marelui pictor băcăuan care s-a născut aici, iar în satul Prăjești se află Muzeul Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat, unic în țară și în lume.

Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(13): Familia primului slănicean care apare într-o operă literară dăinuie și astăzi în stațiune Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”. Un model peste timp de promovare a turismului balnear în stațiunea numită și „Perla Moldovei”.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului”, Nr. 9, Joi, 15 iulie 1904. Din sumar: Este publicată nuvela lui Nicolae Gane care îl are în prim plan pe Catrințaș, nume care dă și titlul nuvelei, acesta fiind primul slănicean care apare într-o creație literară și a cărui familie dăinuie și astăzi; stațiunea suferă de pe urma fluctuațiilor politice; se vorbește pentru prima oară de flirtul la Slănic dar și de frontiera Slănicului; echipa teatrului bucureștean, o încântare pentru publicul spectator; după rubrica ,,Galeria epitropilor”, începe din acest număr, ,,Galeria medicilor Slănicului”.
Pe prima pagină din acest nou număr al ziarului, într-un articol din categoria ,,Editorial”, intitulat ,,Politica și Slănicul”, se pune din nou problema administrării stațiunii, la conducerea căreia s-au succedat prea mulți diriguitori, în funcție de schimbările politice survenite: ,,Dacă ar fi o administrație continuă care să se identifice, atât cu intimitatea vieții Slănicului, cât și cu zilnicele necesități reclamate de propășirea lui, desigur că roadele sacrificiilor făcute ar fi cu mul mai mănoase”.
O nouă și distinsă colaboratoare a redacției, care se semnează cu pseudonimul ,,Alderombra” aduce un suflu nou gazetei, prin publicarea periodică a unei cronici feminine, care deschide seria cu articolul ,,Flirtul la Slănic”, o premieră în jurnalele mondene, care începe cu o definiție a flirtului: ,,Flirtul? Ce înseamnă acest cuvânt? Este arta de a nu părea niciodată plictisitor, de a ști să interesezi necontenit, de a place cu te miri ce, de a seduce cu aproape nimic. Căci, cum se poate oare defini mai bine acest joc de rachete cu o seamă de cuvinte drăgălașe, această specie de zâmbet ușor al ideilor? El este motorul simpatiilor, el stabilește camaraderiile de instinct, înrudiri de caracter și natură. El întețește între sexe o luptă de cochetărie și galanterie, leagă o prietenie misterioasă, dar gata de a se război pururea, el provoacă o afinitate obscură de spirit și de inimă”.
În ,,Galeria medicilor Slănicului” este inclus unul dintre marile nume ale medicinei românești din acea vreme, prof. dr. Ludovic Russ junior, școlit la Viena (despre care am scris într-un episod trecut), profesor de Clinică medicală la Facultatea de Medicină din Iași, dar și medic inspector la Slănic-Moldova, care a avut o contribuție importantă la recunoașterea efectelor terapeutice ale apelor minerale ale acestei stațiuni: ,,Dacă pentru miile de vizitatori, Slănicul este repausul ideal, pentru profesorul Russ este oarecum un adevărat surmenagiu, prin marele contingent de clienți ce-i aduce sezonul. De aceea, cu regularitate, după stagiunea balneară întreprinde câte un voiaj de recreație în străinătate, de unde aduce delicioase impresii și amintiri”. Printre altele, medicul Ludovic Russ junior a participat, alături de tatăl său, la Războiul de Independență din 1877, fiind locotenent, medic de batalion și șef al ambulanței Diviziei a IV-a, calitate în care a participat la luptele pentru cucerirea Griviței și Plevnei și unde l-a cunoscut pe liberalul Ion C. Brătianu, tatăl lui Ion I. C. Brătianu, cel mai mare om politic și de stat al României: ,,Medicul și profesorul Russ n-a putut niciodată să fie clasificat ca aparținând unui partid politic. Se știe însă că poartă un mare cult lui Ion C. Brătianu, pe care l-a cunoscut în războiul din 1877, la care a luat parte ca medic militar”.
Și iată că, în acest număr avem de-a face cu două premiere literare, prima fiind legată de publicarea unui amplu articol scris de Alexandru Vlahuță (,,La Borzești” – cu ocazia sărbătorilor celui de-al patrulea centenar de la moartea lui Ștefan cel Mare), scriitorul care atât de frumos numea stațiunea Slănic-Moldova- ,,Sinaia Moldovei”, iar cea de-a doua, de publicarea nuvelei ,,Catrințaș”, scrisă de Nicoale Gane, una dintre cele mai frumoase și mai hazlii nuvele vânătorești din istoria literaturii române. Personajul principal al acesteia este Catrințaș, pristav (supraveghetor) de pădurari din Slănic-Moldova, descris de povestitor în culori extrem de vii:
,,Om înalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă îți ghiceau gândurile. Știu bine că era unul dintre acei ce se băgau în vizuina ursului, cu lumânarea aprinsă în buza puștii” și care, printre alte isprăvi, reușise să împuște doi urși, însă la apariția celui de-al treilea n-a mai apucat să-și încarce pușca și a trebuit să o ia la sănătoasa… N. Gane este invitat să participle la o vânătoare în grup de către domnul Codreanu, ,,cel mai credincios și mai habotnic slănicean dintre vizitatorii stațiunii”, care de vreo douăzeci de veri n-a lipsit în nicio dimineață să-și ia porția de trei pahare de la Izvorul Nr.1. ,,Ajunsese un fel de bețiv de apă minerală”, mai spunea N. Gane. În final, vânătoarea eșuează, căci nu găsiră urmă de urs în acea zi, ci doar câteva sperieturi trase de participanți făcură deliciul aventurii. Așa că, hăitașii și vânătorii au făcut apoi un popas, căci aveau ,,mare poftă de mâncare și poftă de vorbă cât lumea”. Bineînțeles că istorioarele celor prezenți, mai ales după ,,o ploscă de Cotnari trasă la măsea” au fost atât de exagerate, de au stârnit hohote de râs dar și uimire în fața unor descrieri atât de ,,serioase”, încât păreau reale, așa cum a fost și cea a lui Codreanu ,,care se jurase pe oțelul puștii lui, tot ce avea el mai prețios pe lume, că era adevărată”. Nu o să reproduc în rândurile de față aceste intervenții, dar ele sunt atât de savuroase, ca să nu mai vorbim de finalul oferit de Catrințaș, unul de senzație. Provocat și el să povestească o întâmplare cu iz vânătoresc și-a adus aminte că mai demult, pe când se afla la cules de zmeură, ,,într-o zi frumoasă, cu liniște mare în pădure, unde numai ciocănitoarea se auzea lovind cu pliscul în coaja bradului”, se trezi la spate cu ,,un urs zburlit, ridicat în două labe”, care venea spre el ,,mormăind și scuipând de parcă vroia să îl mustre că de ce i-a călcat răzășia”. Când să scape de fiara dezlănțuită, Catrințaș vede în față ,,un alt prădalnic de urs și mai zburlit și mai mânios”, aflat și el în căutare de zmeură. Iar el, pristavul de pădurari se afla tocmai acum, cu mâinile goale, ,,fără pușcă, fără cuțit, fără ciomag măcar, fără să poată fugi nici înapoi, nici înainte”.
Iar ceilalți, cu gurile căscate, îl întrebară toți, într-o suflare:
,,- Și ce-ai făcut, Catrințaș?
– Ce să fac, boieri dumneavoastră… Iaca, m-au mâncat urșii!”
După momentul de buimăceală stârnit de răspunsul lui Catrințaș, unul de altfel senzațional, apăru și reacția cuvenită:
,, – Ura!… Să trăiască Catrințaș strigă în sfârșit, din răsputeri, Codreanu. Și fiindcă a dat Dumnezeu de a înviat după ce l-au ospătat urșii, apoi să bem în sănătatea lui ca să nu mai moară a doua oară! Povestea lui Catrințaș a mers din gură în gură; a făcut ocolul Slănicului și, pot zice, a țării întregi. De atunci, ca mai ba, vânătorii noștri să mai istorisească că au văzut lupi pe jumătate jupuiți fugind prin pădure sau alte asemenea parascovenii (năzbâtii, pozne) bune de adormit copiii în Ajunul Crăciunului. Catrințaș merită o recompensă națională”.
Interesant este și faptul că unul dintre urmașii lui Catrințaș, pe nume Geo Catrințaș, a fost un remarcabil actor amator al Teatrului Popular de Comedie din Slănic-Moldova, iar fiul său, Daniel-Georgel Catrințaș trăiește astăzi în stațiune, alături de soția sa, Valentina, și de cei doi copii ai lor: George și Alexandra-Elena. Este și singura familie cu acest nume de pe întreaga vale a Slănicului, dar iată, numele Catrințaș este dus mai departe… În imagini, familia Catrințaș, cea din vremurile noastre…
Prezentarea acestui număr al ziarului va continua în episodul următor.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași
Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
Următorul episod: Marți, 20 septembrie 2022

Ceremonialul militaro-religios de pe Dealul Cireșoaia se mută în parcul stațiunii Slănic-Moldova Material realizat de Romulus-Dan Busnea

Din cauza condițiilor meteo total nefavorabile (ploi în mai multe reprize și drum devenit impracticabil), ceremonia militară și religioasă care trebuia să aibă loc pe Dealul ,,Cireșoaia” (Slănic-Moldova) se va desfășura astăzi, 10 septembrie, cu începere de la ora 13.00, în Parcul Central al stațiunii.
Această manifestare, devenită deja una tradițională, este închinată Eroilor Neamului care și-au jertfit viața în timpul Primului Război Mondial. În urmă cu 105 ani, în vara de foc a anului 1917, Regimentul 15 Infanterie, alături de Regimentul 27 Infanterie Bacău, de Batalionul Vânători de Munte și de alte unități militare au făcut, pe Dealul Cireșoaia, suprema jertfă de sânge pentru apărarea țării. Rezistența eroică de pe dealurile ,,Cireșoaia”, ,,Măgura” și ,,Coșna”, ca și din alte locuri de pe Valea Oituzului au constituit ultimul aliniament de apărare în fața trupelor Puterilor Centrale care veneau către inima Moldovei.
La acest eveniment vor participa militarii Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt”, demnă continuatoare a Regimentului 15 Infanterie, precum și reprezentanți ai autorităților locale și județene, ai Filialei Bacău „Colonel Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și ai Asociației ,,Tradiții Militare Românești” din Bacău.
La finalul ceremonialului, detașamentele participante vor defila în parcul stațiunii, iar la Foișorul Muzical se va desfășura atât sâmbătă (17.00 – 19.00) cât și duminică (13.00 – 14.00), un program de cântece patriotice cu muzică militară.

Ceremonial militaro-religios pe Dealul Cireșoaia Material realizat de Romulus-Dan Busnea

La Monumentele Eroilor de pe Dealul ,,Cireșoaia” (stațiunea Slănic-Moldova), are loc, sâmbătă, 10 septembrie, cu începere de la ora 13.00, o ceremonie militară și religioasă în memoria Eroilor Neamului care și-au jertfit viața în timpul Primului Război Mondial. În urmă cu 105 ani, în vara de foc a anului 1917, Regimentul 15 Infanterie, alături de Regimentul 27 Infanterie Bacău, de Batalionul Vânători de Munte și de alte unități militare au făcut, pe Dealul Cireșoaia, suprema jertfă de sânge pentru apărarea țării. Rezistența eroică de pe dealurile ,,Cireșoaia”, ,,Măgura” și ,,Coșna”, ca și din alte locuri de pe Valea Oituzului au constituit ultimul aliniament de apărare în fața trupelor Puterilor Centrale care veneau către inima Moldovei.
La evenimentul organizat pe Dealul ,,Cireșoaia” vor participa militarii Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt”, demnă continuatoare a Regimentului 15 Infanterie, precum și reprezentanți ai autorităților locale și județene, ai Filialei Bacău „Colonel Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și ai Asociației ,,Tradiții Militare Românești” din Bacău.
La finalul ceremonialului, detașamentele participante vor defila în Parcul Central al stațiunii, iar la Foișorul Muzical se va desfășura atât sâmbătă (17.00 – 19.00) cât și duminică (13.00 – 14.00), un program de cântece patriotice cu muzică militară.
Accesul auto pe Dealul ,,Cireșoaia” se va putea face pe DN12B, în cartierul ,,Cerdac”, în dreptul bisericii ortodoxe, pe un drum forestier, circa 6 km.

Mare eveniment, mare, la Moinești! Material realizat de Romulus-Dan Busnea și Olivian Darie

În municipiul Moinești vor avea loc în perioada 9 – 11 septembrie, Manifestările Culturale ,,Zilele municipiului Moinești”, cu ocazia celebrării Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie), protectoarea și patroana spirituală a comunității moineștene.
Autoritățile locale care organizează acest eveniment ne anunță că în acest an, municipiul Moinești împlinește 585 de ani de atestare documentară (1437), 101 de ani de la declararea sa drept comună urbană (1921) și 21 de ani de când a devenit municipiu (2001), actualmente acesta având și statutul de stațiune turistică de interes local pentru arealul Moinești – Parcul Băi, o amplă zonă verde unde sunt localizate și izvoarele minerale.
Programul manifestărilor este unul bogat și divers, din care nu lipsesc invitații speciali, muzica live și surprizele. Iată și câteva repere mai importante:
Vineri, 9 septembrie, cu începere de la ora 15.00: Turneu de Fotbal – Colegiul Tehnic ,,Grigore Cobălcescu”; Deschiderea oficială și atribuirea unui nou nume bibliotecii municipale, care se va numi ,,Prof. Constantin Lovin”; Lansare de carte la Centrul Cultural ,,Lira”; Recital al artiștilor Asociației ,,My Music Art” pe scena Teatrului de Vară, Parc Băi.
Sâmbătă, 10 septembrie, cu începere de la ora 9.00: Parada Ansamblurilor participante la Festivalului de Muzică Populară ,,Moineșteanca” (ediția a XI-a – scena Parc Băi) și competiții sportive; Premierea cuplurilor care au împlinit 50 și 60 de ani de căsătorie și a elevei Miruna-Valentina Mihalachi – media 10 la examenul de bacalaureat; Vernisajul expoziției personale George Tanasă și vernisajul expoziției colective a copiilor moineșteni; Gala Laureaților Festivalului ,,Moineșteanca” și recitaluri ale artiștilor din Republica Moldova – scena Teatrului de Vară, Parc Băi.
Duminică, 11 septembrie, cu începere de la ora 8.30: Slujba religioasă și Hramul Catedralei ,,Nașterea Maicii Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae”; Ședință festivă a Consiliului Local – semnare oficială parteneriate înfrățiri cu localități din Republica Moldova; Concursuri sportive și concerte pe scena Teatrului de Vară, Parc Băi: Constantin Moscovici, Viorica Lupu, Ela Trandafir, Mario Fresh și alții.
Programul complet poate fi vizualizat în imaginile alăturate.

Turism sportiv: Turnee de pregătire și a competiții sportive în stațiunea Slănic-Moldova Material realizat de Romulus-Dan Busnea

Sala de Sport și unități hoteliere din stațiunea Slănic-Moldova au găzduit și în această vară, turnee de pregătire pentru o serie de echipe de copii și juniori din cadrul mai multor discipline sportive, precum arte marțiale, handbal și fotbal. Iar pregătirea acestora s-a finalizat prin organizarea unor competiții la care au participat echipe din județ, dar și din țară, inclusiv din Capitală, reprezentată în premieră, de tineri sportivi de la Clubul Sportiv Școlar Nr. 2 – Handbal (CSȘ), coordonați de profesor doctorand, Vladi Ionescu. Acest club este o unitate cu specific sportiv, cu specializări în baschet, kaiac-canoe, dans sportiv, fotbal, gimnastică artistică, handbal, înot, judo, tenis de câmp, șah, volei. În ceea ce privește activitatea handbalistică, CSȘ Nr. 2 este membru fondator al Asociației Municipale de Handbal București și entitate afiliată la Federața Română de Handbal.
Clubul are o tradiție îndelungată, de peste 60 de ani, în pregătirea copiilor și juniorilor, iar catedra de handbal se mândrește cu nume importante din istoria handbalului românesc, care și-au desfășurat activitatea de juniori sub culorile clubului, cum ar fi: Cristian Gațu, Titus Moldovan, Gheorghe Goran, Mihai Marinescu, Cezar Drăgănuță, campioni mondiali și medaliați olimpici, sub bagheta inegalabilului profesor Eugen Trofin. Lor li se alătură componenți de seamă ai echipelor naționale de seniori și de tineret, medaliați la multiple întreceri internaționale: Ion Vărgălui, Virgil Marhidan, Ion Tase, Adrian Grasu și alții. În ceea ce privește echipele feminine, de-a lungul anilor au jucat la CSȘ 2 (fosta Școala Sportivă Nr. 2 București), nume sonore ale loturilor naționale: Sultana Iagăru Aiacoboaie, Sorina Lefter, Maria Popa Manta, Valentina Radu și multe altele.
,,Suntem foarte mulțumiți de condițiile de pregătire care ni s-au oferit în această frumoasă stațiune. Iar noi le-am completat cu antrenamente și jocuri zilnice, cu drumeții și vizite în stațiune și prin împrejurimi, inclusiv pe pârtia de schi ,,Nemira” și în Salina de la Târgu-Ocna. Am participat și la un miniturneu de sală, alături de echipe din Onești și Comănești, iar rezultatele bune pe care le-am obținut au fost posibile datorită atenției pe care o acordăm procesului de pregătire sportivă, la toate nivelurile și în toate etapele de dezvoltare ale copiilor și juniorilor. În cadrul acestui proces, cantonamentele de vară și de iarnă ocupă un rol esențial, iar asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea lor a constituit, în permanență, o preocupare majoră pentru conducerea clubului și pentru corpul nostru profesoral. Drept pentru care, mulțumim atât gazdelor noastre de la hotelul `Venus` cât și autorităților locale, pentru tot sprijinul acordat, cu speranța că vom mai putea reveni în stațiunea Slănic-Moldova”, a spus prof. drd. Vladi Ionescu, antrenorul echipelor de handbal băieți și fete de la CSȘ Nr. 2 București.
În competiția ,,Cupa Nemira Slănic-Moldova”, încheiată la finele săptămânii trecute și la care au participat echipele CSȘ Nr. 2 București, Clubul Sportiv Orășenesc Comănești (CSO) și Club OK Sport Onești, principalul organizator al competiției prin inimosul profesor Corneliu Sburlan, s-au înregistrat următoarele clasamente, la următoarele categorii de vârstă:
– Juniori 4: Locul 1 – CSȘ 2 București, băieți; Locul 2 – OK Sport Onești, fete; Locul 3 – OK Sport Onești, băieți; Locul 4 – CSȘ 2 București, fete; Locul 5 – CSO Comănești, fete.
– Minihandbal: Locul 1 – OK Sport Onești, mixt; Locul 2 – CSȘ 2 București, băieți.
Demn de menționat este și faptul că stațiunea Slănic-Moldova mai deține și o pârtie de schi (deschisă și vara și iarna) și tot aici se desfășoară și alte competiții sportive la nivel național, precum întreceri de off-road și concursuri de alergare montană.
Foto V – V6, CSȘ 2 București; Foto V7, Club OK Sport Onești