Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(24): Prima descriere a modului în care se făcea hidroterapie la Slănic-Moldova, în 1906 Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Mențiune: Din colecția ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova”, există doar două numere pe anul 1906.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 3, Anul IV, Vineri, 7 iulie 1906.
Din sumarul acestui număr, foarte bogat și interesant: Aproape că nu există număr al ziarului, în care să nu fie promovată stațiunea Slănic-Moldova, cu același îndemn de a o vizita și de a renunța la banii risipiți în străinătate, când ai atâtea daruri naturale și tămăduitoare în țară; boierul Ștefan Negruzzi, unul dintre cei mai valoroși horticultori ai noștri și proprietar al moșiei Averești, la rubrica ,,Galeria Epitropilor”; apare pentru prima oară modul în care se aplică hidroterapia în stațiune; plimbare la Cascada Slănicului, în apropierea căreia este ridicat primul bufet; afluența tot mai mare a vizitatorilor cere construirea de noi hoteluri și vile în stațiune; se reface infrastructura rutieră între Slănic și Târgu-Ocna; metoda prin care poți scăpa de durerile de cap pe care le poate produce uneori apa Izvorului Nr. 3 și alte știri din viața stațiunii; celebru magistrat, sărbătorit pentru cel de-al 25-lea an consecutiv petrecut pe timpul sezonului, la Slănic; descoperirea unui furt de 35. 000 de lei, la Slănic-Moldova, cu ramificații la nivel înalt (în episodul viitor, întrucât povestea este ceva mai lungă și spumantă, așa că merită o abordare separată).
,,Slănicul și boala străinismului” este editorialul acestui număr (probabil, cu același semnatar, M. Miereanu, redactorul-șef al ziarului), cu rol de promotor al imaginii stațiunii, plin de un adânc sentiment patriotic, așa cum de puține ori mai poți vedea ceva similar în zilele noastre, în presa noastră: ,,Frumusețea Slănicului este veșnică ca și verdele brazilor, care nu respiră decât sănătate și parfum plin de vigoare și de tinerețe eternă. Slănicul e cel mai binecuvântat cuib din Carpații Moldovei, și totuși, câți dintre copiii plaiurilor românești ai căror strămoși și-au adăpostit traiul în tihna sălbatică a acestor munți, nu trec astăzi granițele țării, pentru a-și căuta liniște mângâietoare și desfătare rafinată pentru ochi, în munți și păduri străine. Vor fi frumoase acele locuri, pentru că natura revarsă pretutindeni aceleași comori de frumuseți și de ispite, dar pentru noi, Românii, nu pot avea același farmec, pentru că, acolo nu a răsunat niciodată ecoul prelung și trist al buciumului înduioșat; acolo văzduhul nu a tremurat niciodată de suspinul adânc și plângător al durerii românești, înșirată în acordurile dulci și resignate ale doinei; acolo căprioarele nu sunt așa de sprintene ca la noi, șopotitul izvoarelor nu e atât de ademenitor, srâsul firii nu e atât de duios și de drăgălaș…”
Și urmează o completare, însoțită și de date statistice de ultimă oră: ,,Totuși, Slănicul nu e iubit de români cum ar merita să fie, pentru că nu știm să prețuim îndeajuns darurile scumpe cu care ne-a îmbogățit natura. Și când te gândești câte valuri de aur nu aruncăm în fiecare an peste graniță în stațiunile balneare străine! După o ultimă statistică se constată că Românii cheltuiesc în stațiunile climaterice străine, rotunda sumă de 5 milioane de lei anual, pe când în Franța rămân 66 de milioane, în Italia 30 de milioane, în Elveția 21 de milioane, bani încasați numai de la străinii ce vizitează stațiunile balneare ale acestor țări. (…) Când ne vom deprinde să respectăm cu mai multă evlavie frumsețea și munca acestui colț de pământ pe care trăim; oare când ne vom respecta… milioanele pe care astăzi le aruncăm peste graniță, pe când în munții pe unde odinioară zburau plăieșii lui Ștefan cel Mare, dorm atâtea frumuseți și atâta șopot de izvoare ne cheamă la o viață de desfătare și de întinerire?”
În ,,Galeria Epitropilor” este prezentat în acest număr al ziarului, Ștefan A. Negruzzi, o interesantă figură a epocii: ,,Un Hercule cu o înfățișare nespus de simpatică, pentru că, într-adevăr, numai foarte rar se întovărășesc și se săvârșesc atari armonii în natură”.
Aflăm că acesta este deputat liberal, licențiat în Drept la Paris și că a fost mult timp judecător și apoi procurer pe lângă Tribunalul Iași. ,,Atras însă prin firea sa blândă către liniștea unei ocupații rustice, s-a dedat, în calitatea sa de proprietar avut, exclusiv agriculturii, cultivându-și cu zel și multă pricepere cele două moșii ale sale din județele Iași și Fălciu” (acesta din urmă era un județ tot din Moldova, cu reședința la Huși, n. a.). Și iată ce mai aflăm despre domnia sa: ,,Ștefan Negruzzi, boier iubitor de carte și de frumos, școlit în Occident, a înființat la Averești prima podgorie irigată cu țevi din România, sistem bazat doar pe forța gravitației, căci la acea dată curent electric nu exista, fiind, din acest punct de vedere, unul dintre pionierii viticulturii românești moderne. `Boierul Ștefan Negruzzi a fost unul dintre cei mai valoroși horticultori ai noștri. El a înființat podgoria de aici, de la Averești – prima podgorie irigată din țară. Avea un sistem care funcționa prin `lovitura de berbec`, adus din Germania. Apa din luciurile de apă dimprejurul satului era captată undeva spre vale, apoi prin presiune, o urca și iriga cele 60 de hectare de viță nobilă. La 1900, vă dați seama?`, povestește părintele paroh Ștefan Butnaru. Pentru ca lucrurile să fie făcute exact ca la carte, Ștefan Negruzzi a adus de la Paris nu doar idei și știință de carte, ci chiar un inginer francez, Réné Fauré, cel care a administrat podgoria și a fost cel dintâi vinificator al cramei. Mormântul său se află în spatele bisericii de la Averești” (conform https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/bisericuta-averestilor-un-veritabil-muzeu-de-arta-112119.html).
În premieră, asistăm la descrierea modului în care se desfășura procedura de hidroterapie (sau terapia cu apă), într-un stabiliment destul de simplu, ascuns undeva prin pădure, în apropierea Cascadei, iar descrierea merită a fi reprodusă și citită în totalitate: ,,E o mare întocmire de scânduri, un singur cat desparțit în două, pentru domni și pentru doamne. Dar înăuntru e destulă ordine și sistemă. O sală cu cabine de o parte și de alta; înăuntru o canapé, un cuier și o perdea în loc de ușă pe care o trag doar cei pudici. E ceva din comunismul original al băilor romane. Băiașii cu picioarele goale și mânecile suflecate (aici cu sensul de lucrători însărcinați cu deservirea clienților într-o baie publică sau de tratament, actualii infirmieri de prin spitale sau așezăminte balneo, n. a.) așteaptă rezemați de vreo 30 de scaune de lemn înșirate în sala a doua. Ți se cere numaidecât carnetul cu prescripția medical. Doctorul Pastia, specialistul recunoscut în materie, îți indică, cu amabilitate, ora exactă la care ai să vii zilnic, îți administrează imediat o baie caldă, generală, preludiul insinuant al violentelor ricoșeuri (referitor la creșterile presiunii apei, n. a.) și tocmai a doua zi începe cura serioasă. Prescripția îți recomandă să vii la baie repede și să te dezbraci tot astfel. Eficacitatea băilor cere ca și căldura să fite totdeauna mai ridicată când faci dușuri. Băiașul te pândește la ușa deghizată și fără multă ceremonie te înfășoară într-un cearșaf, îți dă papucii în picioare și frecându-te mereu pe spinare te conduce spre sala `emoției`. Aici mai așteaptă doi, trei, în același costum original. La doi pași, doctorul în persoană, cu fel de fel de țevi la îndemână administrează unui predecesor corectivul nervilor (aici în sensul de a stimula circulația sângelui și pentru a trata simptomele anumitor boli, de a relaxa și energiza corpul și mintea, n. a.). E un colț. Pe doctor îl vezi, dar pe tovarășul de soartă, nu. De fapt nu auzi decât foșnetul apei care îl stropește și glasul doctorului rostind invariabil: `cu fața, cu spatele, întinde mâinile, o parte la mine, cealaltă, închide ochii, o talpă, cealaltă` – și apa cade brusc, de la cald la rece, fără să se audă niciodată, nici țipăt, nici proteste (așa-numitele dușuri scoțiene, n. a.)… Vorbesc bineînțeles, de secția bărbaților. La final, băiașul te ia iar în primire: te usucă, te freacă și în mai puțin de zece minute iată-te din nou în pădure căutând soarele. Dar din toate notele caracteristice ale băilor de dimineață, una în special, mi se pare plină de fantezie și de noutate: să vezi pe toți eleganții Slănicului, toate figurile ilustre ale zilei, așa de grave și de pretențioase de obicei, făcând coadă la `ecoseze`, cu picioarele goale și înfășurate în sumarul costum al cearceafului! E o întâlnire nu se poate mai de spirit!”
Sigur că după o astfel de revigorare matinală, o plimbare la Cascada nu poate fi decât benefică, relaxantă, așa că imediat după articolul citat mai sus și intitulat ,,La hidroterapie”, urmează rubrica ,,Note și Impresii”, cu articolul ,,Cascada în timpul zilei”, din care reiese cât de plăcută și necesară este o plimbare prin natura ocrotitoare și sănătoasă a Slănicului: ,,(…) Văd malul Slănicului. Am ajuns la Cascadă, deasupra-i un podeț. Îl trec atent, dar începe să zbârnâie tremurând și clătinându-se ușor și mă scobor încet, încet, cu multă greutate, spre matca Slănicului. Ce înseamnă omul-rege, față chiar de-un râușor, ca acest tulburat, sălbatic, înfricoșător în mânie?… Mă scobor înfiorat tot mai spre matcă. Mi se pare că acea enormă masă de apă, scânteietoare ca diamantul, turbată, gâfâitoare ca o bestie înfuriată, fără cruțare, groaznică-i în măreția nepăsătoare, o să mă înghită. O clipă am o senzație de amețeală. A fost doar o iluzie… În aceeași clipă văd cum masa acea enormă de apă, grea, sălbatică, cotropitoare, cade pe spatele drept și ascuțit a două stânci ce-și scot capetele lor semețe, nepăsătoare, neclintite sub torentul tulbure, spumos și întărâtat. Slănicul tună de mânie, forfotește, fierbe, se topește ca o fiară turbată, împroșcă, spumegă, scotocește, aruncă și răstoarnă bolovanii din albie, nu se dă ușor; valurile-i scânteie la soare ca platoșele și coifurile a mii de scuturi, se luptă voinicește, și în această șarjă, așa de simplă în măreția și grozăvia ei, nu că ar întrece sute de regimente de cavalerie…” Potrivit știrilor locale, ,,un bufet superb a fost organizat chiar la doi pași de furiosul torent al Cascadei, astfel că mulțimea admiratorilor naturii sălbatice, precum și a iubitorilor de mâncărică și băuturică bună, își găsesc la Cascadă, cel mai nimerit refugiu, iar ceva și mai jos, la chioșcul `Langa`, modest, simplu și rustic făcut pentru odihnă”.
La rubrica ,,Știri din Slănic” citim că afluența în continuă creștere a vizitatorilor stațiunii necesită construirea de noi hoteluri și vile, informație dezvoltată în articolul ,,Necesitatea hotelurilor în Slănic”, căci, vorba aia, ,,nimic nu poate salva și ridica Slănicul la rangul ce-l merită, până când nu vor fi încă cel puțin tre-, patru hoteluri de câte 100 de camere, sau mai multe vile, înzestrate cu toate cele trebuincioase și puse la dispoziția publicului. În articol apare și justificarea acestei imperioase cerințe: ,,Prin lipsa hotelurilor insuficiente la Slănic, pe lângă că se îndreptățește ca o bună parte din lumea românească să treacă hotarele țării și să se refugieze în stațiunile balneare străine, apoi, Epitropia Casei `Sf. Spiridon` mai renunță și la sute de mii de lei, care ar putea proveni din încasările taxei de cură, din vânzarea biletelor de băi etc. Chestiunea construcției de hoteluri sau vile este prea serioasă, prea gravă, ca Epitropia și în special, dl Gheorghe Șerban, epitropul-delegat cu administrarea intereselor Slănicului, să nu o studieze mai îndeaproape și să nu o rezolve cât mai curând”. Mai ales că și ,,comunicarea între Târgu-Ocna și Băile Slănic este perfectă: șoseaua a fost reparată și ținută în perfectă stare, iar toate podurile de pe râușorul Slănic au fost și ele reparate”. În plus, ,,numărul trăsurilor care circulă între cele două localități s-a înmulțit în chip considerabil, ceea ce înseamnă încă o mare înlesnire pentru vizitatorii care vin la Slănic”.
La ,,Sfatul medicului” ni se aduce la cunoștință că uneori, foarte rar chiar, din cauza concentrației mai mari de acid carbonic pe care o conține Izvorul Nr. 3, acesta produce, la persoanele predispuse, dureri de cap. Cum se poate rezolva această problemă? Prin îndepărtarea acidului carbonic din apă. ,,Această operațiune se face sau agitând apa, turnând-o dintr-un pahar în altul, sau ținând paharul cu apă în ambele mâini, timp de 2 – 3 minute. Prin acest procedeu simplu, acidul carbonic se degajează și apa poate fi băută fără niciun inconvenient”.
Și tot ca o știre medicală, o noutate pentru Slănic: ,,Simpaticul domn doctor Stenner, fost asistent de clinică la Facultatea de Medicină și medic al Casei `Sf. Spiridon` din Iași, și-a instalat în hotelul `Cerbu` din Slănic (în camerele 67 și 68), un laborator complet pentru analize biologice și microscopice, astfel că aici se execută orice analize de urină, spute, secrețiuni și alte infecții. Dr. Stenner mai dispune de un instrumentar complet și necesar examenelor clinice, precum și intervențiilor de mică chirurgie, domnia sa fiind și medic asistent la Stabilimentul de Hidroterapie al stațiunii.
Din punct de vedere al divertismentului suntem anunțați că trupa de comedie a Teatrului Național din Iași și-a început reprezentațiile la teatrul Cazinoului Regal din Slănic, de la 1 iulie, sub direcțiunea lui Constantin Ionescu, ,,unul dintre cei mai talentați și simpatici societari ai teatrului din cea de a doua capitală a țării”. Printre actori s-au numărat Atena Georgescu, Natalia și I. Profir, Zoe Condurato, Ecaterina și P. Petrone, Florica și P. Căiseanu, familia Momuleanu, M. Popovici, I. Anestin (de la Craiova), iar printre piesele jucate, ,,A pățit-o comisarul”, ,,Ștrengarul din Paris”, ,,Secretarul general”, Microbii Bucureștiului”, ,,Bomba cu apă fiartă”, ,,Dama de la 23”, ,,Femeile noastre” etc.
Iar la final de episod, un moment mai puțin obișnuit, evocat în acest număr al Curierului: Magistratul Gheorghe Liciu, unul dintre cei mai fanatici admiratori și iubitori ai Slănicului, sărbătorit de administrația stațiunii, o dată cu marcarea celui de-al 25-lea an petrecut consecutiv în stațiunea de la poalele Nemirei. ,,Domnul epitrop Gheorghe Șerban s-a prezentat într-un mod onorant și nimerit la locuința dlui Liciu de la Hotelul ,,Puf”, pentru ca, prin cuvinte pline de simțire să mulțumească, fruntașului magistrat, în numele Epitropiei, pentru încurajarea și onoarea ce a arătat-o și o arată Epitropiei, oferindu-i cu această ocazie un superb buchet de flori, în vreme ce muzica militară cânta pe lângă locuința dlui Liciu. Distinsul magistrat, vizibil emoționat de această atențiune a mulțumit mult dlui Șreban”.
Gheorghe Liciu a fost prim-preşedinte al Tribunalului Focşani și apoi membru al Curții de Casație și Justiție din București, dar și tatăl marelui actor, Petre Liciu, mort la doar 41 de ani, în plină glorie! Tulburătoarea poveste a artistului o puteți citi pe https://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/76865-povestea-artistului-focsanean-care-si-a-dat-viata-pentru-scena.html#, iar episodul viitor, așa cum s-a menționat și în sumarul acestui număr va fi dedicat poveștii unui caz celebru, care s-a finalizat la Slănic-Moldova, în 1906…
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj.
În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)

 

Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(23): Aristizza Romanescu, una dintre cele mai mari actriţe românce ale secolului a XIX-lea, pe scena teatrului din Slănic-Moldova Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Mențiune: Din colecția ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova”, există doar două numere pe anul 1906.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 2, Anul IV, Joi, 29 iunie 1906.
Din sumar: Apar propuneri concrete pentru mărirea duratei sezonului estival la Slănic-Moldova, așa cum se procedează prin Europa; se cere din nou, în cel mai pur spirit patriotic, stoparea ,,emigrației periodice a societății românești înspre băile (stațiunile) străine”; cum era de așteptat, de la 1 iulie, hotelurile și vilele din Slănic sunt ocupate până la refuz; epitropul Gheorghe D. Șerban, inițiatorul ideii de restaurare a bisericii ortodoxe din localitate; marea și iubita artistă Aristizza Romanescu, pe scena teatrului din Slănic-Moldova; gratuități acordate unui număr de peste 500 de persoane, de către Epitropia Iași; redacția ziarului propune noi instrumente de promovare pentru creșterea vizibilității stațiunii; incidente la frontiera Slănicului; un asasinat monstruos la Slănic.
În articolul ,,Salvarea Slănicului” se aduce din nou în discuție vechiul și răul obicei, însă întotdeauna la modă, care ,,îi face pe bogătașii noștri să se ducă în țări străine, îndurând drumuri ucigătoare, zadarnice, cheltuieli exorbitante, pentru a găsi locuri și ape minerale, mai întotdeauna inferioare celor din Slănic-Moldova”, deși stațiunea este cunoscută ca cea mai veche și mai bogată localitate balneară din România, care rivalizează cu orice altă stațiune din străinătate.
Un alt motiv pentru care cei mai mulți dintre cei cu dare de mână aleg alte stațiuni din Europa și care este și o ,,mare piedică la dezvoltarea Slănicului”, îl constituie perioada extrem de scurtă a stagiunii balneare, care în Occident durează patru luni, de la 1 mai și până pe 2 septembrie, cel puțin, de multe ori chiar până la 1 octombrie, în timp ce la Slănic-Moldova, ,,ori când s-ar deschide nominal stațiunea balneară, ea rămâne goală – făcând abstracție de gratuități – de la 1 iunie la 1 iulie, și devine pustie pe la 10 – 15 august”. Propunerea redacției ziarului este cea de a mări sezonalitatea, prin ,,schimbarea defectuosului obicei de a acorda majoritatea concediilor numai pentru luna iulie, ci să le repartizeze pe trei luni: iunie, iulie și august”. Sau chiar și septembrie, pentru că, ,,mai ales lunile august și septembrie se potrivesc minunat pentru a merge la băi, căci frumusețea acestor luni e o caracteristică a climei românești”. Cam în aceeași idee, articolul de față este continuat de cel intitulat ,,Rămâneți în țară”, care reiterează problema ,,emigrației periodice a societății românești înspre băile (stațiunile) străine”, una care trebuie grabnic stopată, întrucât, ,,La Slănic, mai curând de cât oriunde, poate vedea cineva ce crimă săvârșește românul, care ocolind munții săi, se duce să se înfunde în Europa apuseană. Și toată chestia apare atunci de la sine: plecând aiurea, disprețuiești pământul rodnic și frumos al României; te deprinzi a nu-l cunoaște și a nu dori să-l cunoști; apoi tot ce aduni cu economii pentru îngrijirea sănătății, arunci aiurea, în alte țări și fără de folos. Dacă împrejurările te-ar constrânge, dacă putință n-ar fi ca toate bolile să se poată îndrepta cu băi române, dacă la stabilimentele din țară n-ai găsi tot confortul necesar, atunci s-ar pricepe să pleci, dar altfel, nu!
De aceea, îndemnul ce-l adresăm tuturor oamenilor cu dragoste de țară stă, după cum ați înțeles în cuvintele puse în fruntea acestui articol. Nu vă duceți la băi străine, aveți prea multe frumuseți aici: rămâneți în țară!…”
În rubrica destinată știrilor locale și intitulată ,,Știri din Slănic”, suntem înștiințați de afluența de lume ce devine din ce în ce mai mare în stațiune, unde ,,zilnic sosesc zeci de trăsuri pline cu vizitatori”, astfel că, de la 1 iulie, nicio cameră nu rămâne neocupată, iar ,,cererile de camere nu mai sfârșesc la administrația băilor”.
În ,,Reportajul nostru” se vorbește despre Biserica ,,Sf. Ilie” din Slănic-Moldova”, (construită pe la 1810, n. a), care ,,datorită grijii ce domnii epitropi o poartă pentru așezămintele Casei `Sf. Spiridon`, va căpăta o deosebită îngrijire și va fi din nou reparată”. Aflăm că de curând, ea a fost înzestrată cu sfintele odoare de la paraclisul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea ,,Golia” din Iași, prima clinică psihiatrică din Moldova. Paranteză: ,,După înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Iaşi, în 1880, activitatea medicală şi condiţiile s-au ameliorat vizibil în Ospiciul de la Golia. Fiind utilizat ca bază clinică până în 1905 şi având printre medici personalităţi distinse, ca dr. Lucaşevschi, Pastia şi Brăescu, ospiciul a căpătat, în ultimii săi ani, o funcţionalitate mai modernă, fiind utilizat ca prima bază de învăţământ psihiatric din Moldova”, subliniază ziarul ,,Lumina” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/ospiciul-de-la-golia-prima-clinica-psihiatrica-din-moldova-71114.html).
Prin desființarea acestui ospiciu și strămutarea bolnavilor la noul ospiciu de la Socola, odoarele au fost așezate în bisericuța stațiunii (odoare = veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase, conform DEX). În articol sunt menționate aceste odoare: un chivot mic de argint suflat cu aur; două sfeșnice de argint; o cadelniță de argint; o cruce mică de lemn, îmbrăcată cu argint; patru sfeșnice mari de alamă, de pus înaintea catapetesmei; un terapod de lemn cu poala de stofă veche (tetrapod = piedestal cu patru picioare, pe care se așază Evanghelia sau diferite obiecte de cult, conform DEX); 14 fofeze de lemn, cu alamă la capete, pentru cele 6 sfeșnice. În vederea restaurării acestei biserici, Epitropia Generală a Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași, a delegat pe P. S. S. Economul Stavrofor Dimitrie Popa, preot și vestmântarul bisericii ,,Sf. Spiridon”, de a inspecta biserica din Slănic și a constata starea în care se află, precum și de a întocmi un inventar amănunțit cu toate odoarele aparținând bisericii. Cu ocazia venirii sale la Slănic, P. S. S. Economul Stavrofor Dimitrie Popa, în afară de delegația dată de Epitropie, ,,a mai luat frumoasa inițiativă, ca în fiecare duminică și zi de sărbătoare, împreună cu preoții aflători aici, slujba religioasă să fie oficiată de un sobor de trei preoți, prezidat de P. Sf. Sa, ceea ce face ca serviciul divin să aibă o deosebită pompă”. Inițiatorul ideii de a restaura și de a îmbunătăți starea acestui sfânt locaș a aparținut epitropului și parlamentarului Gheorghe D. Șerban, ,,una dintre cele mai populare personalități, nu numai a Iașului, ci și a întregii țări”, o inițiativă dintre cele mai nimerite și o vie dovadă a interesului fără preget ce îl au domnii epitropi pentru buna conducere a așezămintelor în fruntea cărora se află.
În articolul ,,Festivități artistice” sunt prezentate reprezentațiile pe care cea mai mare și iubită artistă a României, doamna Aristizza Romanescu, le va organiza pe scena teatrului din incinta Cazinoului Regal, cu participarea unor talentați actori ai Teatrului Național din Iași. Ilustra artistă a hptărât să dea aici patru reprezentații, cu piesele: ,,La donna e mobile”, adaptare a jurnalistului, scriitorului și dramaturgului Italian, Roberto Bracco (1861 – 1943); ,,Instinctul”, de dramaturgul francez Henry Kistemaeckers; ,,Femeia ideală”, de dramaturgul francez Henry François Becque (1837 – 1899) și ,,Omoar-o”, piesă în trei acte, de Alexandre Dumas, fiul (1824 – 1895). ,,Pentru ca vizitatorii Slănicului să cunoască și mai bine importanța artistic a reprezentațiilor anunțate de doamna Aritizza Romanescu, e destul să pomenim că și dl Haralamb George Lecca, apreciatul literat și priceputul director de scenă al teatrului ieșean (1873 – 1920) a sosit special la Slănic, pentru ca în persoană să supravegheze repetițiile și montarea pieselor, care, desigur, vor stârni entuziasmul unanim în localitatea noastră”, se arată în articolul menționat. ,,De-alungul carierei sale de 30 de ani , Aristizza Romanescu (1854 – 1918) a interpretat 400 de roluri într-o manieră excepţională, pe scenele din București și Iași. A fost şi profesoară de declamaţie la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti unde a contribuit la formarea unor mari numele ale scenei, precum Maria Ventura sau Lucia Sturdza Bulandra. În ciuda carierei sale impresionante, a ieşit la pensie cu o indemnizaţie atât de mică, încât a ajuns să trăiască la limita supravieţuirii. (…) În 1904 i s-a acordat un ajutor de 100 de lei `din mila statului`. A murit bolnavă, în sărăcie şi mizerie pe 4 iunie 1918, la Iaşi”, se arată în revista ,,Historia” (https://historia.ro/sectiune/portret/drama-actritei-aristizza-romanescu-a-stralucit-in-564867.html).
Ca o ,,faptă înălțătoare” este prezentată și măsura luată de către Epitropia ,,Sf. Spiridon”, care, ,,credincioasă tradițiilor sale filantropice a venit și anul acesta în ajutorul a peste 500 de personae, dintre care, cele mai multe, dezmoștenite de soartă”. Pe întreg parcursul lunii iulie, ca și în a doua jumătate a lunii august, acestora li s-au oferit odăi și băi minerale gratuite, iar Epitropia ,,s-a mai îngrijit și de traiul celor cu totul lipsiți de mijloace, dându-le ajutorul material necesar”.
Ziarul, el însuși un excelent instrument de promovare a stațiunii Slănic-Moldova, recunoscut la nivel național, aduce în prim plan o propunere prin redacția sa, ,,care se unește în totul cu vederile unui mai vechi colaborator și recomandă Epitropiei de la Iași să studieze propunerea acestuia, cea de a realiza un ghid turistic al Slănicului, precum cel al stațiunii Sinaia, ,,cu câteva bucăți literare, impresii ce ne raportează la împrejurimile Sinaiei, cu informații și ilustrațiuni, în fond, o adevărată și legitimă reclamă”.
Și tot la rubrica de știri ni se atrage atenția asupra unui incident regretabil, provocat de doi soldați grăniceri, care făceau de pază la frontiera Slănicului, în punctul de lângă pârâul Dobru, aproape de Administrația băilor: ,,Victima este domnul Motăș, ajutor de grefier din Vaslui, și numai prin intervenția energică a dlui Gheorghe. V. Mihăilescu, casierul Băilor Slănic, incidental a fost aplanat cu bine. Nu ne îndoim că dl locotenent de grăniceri din localitate a luat toate măsurile, astfel ca pe viitor să nu se mai întâmple astfel de incidente neplăcute”.
Ancheta ziarului are în vedere în acest număr ,,Un asasinat monstruos la Slănic” săvârșit în cartierul ,,Cerdac”, în urma unui conflict care mocnea de mai multă vreme, între slănicenii Ioan Andian și Ionel Dumitriu, ,,ambii oameni muncitori, bine cunoscuți, atât în stațiune cât și prin partea locului”. După ce aceștia s-au întlnit față în față, imediat cearta izbucnește cu furie, care repede degenerează în bătaie: ,,Ioan Andian, o fire mai violentă și întotdeauna gata la vărsare de sânge, pune mâna pe un topr și fără a sta prea mult pe gânduri, dă o îngrozitoare lovitură cu tăișul în Ionel Dumitriu, zdrobindu-i craniul. Victima cade răpusă într-un lac de sânge, iar criminalul, după ce a încercat să se facă nevăzut, este prins și arestat, după care este înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul din Bacău. Ionel Dumitriu a fost pus într-un car și transportat la spitalul din Târgu-Ocna, unde se constată tragic sa moarte”.
În stațiune însă, e liniște și bine, după cum ne informează ziarul: ,,Paza polițienească a Slănicului a fost considerabil îmbunătățită anul acesta. Numărul sergenților de zi și de noapte, precum și a străjerilor a fost mărit, iar pentru lunile iulie și august e vorba ca să fie la Slănic, un serviciu de siguranță organizat de Prefectura Bacău”.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj.
În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)

Județul Bacău, promovat la Târgul de Turism al României Comunicat de presă SPJPTCAS Bacău

În perioada 10 – 13 noiembrie, Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont (SPJPTCAS) din cadrul Consiliului Județean Bacău, a participat la ediția de toamnă a Târgului de Turism al României (TTR), eveniment turistic de mare anvergură găzduit de Centrul Expozițional ,,Romexpo” din București.
Pe parcursul celor patru zile ale târgului, reprezentanții SPJPTCAS au prezentat și promovat cele mai reprezentative obiective și atracții turistice din județ, punând la dispoziția vizitatorilor o gamă bogată și diversificată de materiale de promovare: pliante tematice, broșuri, flyere și hărți turistice, albume și gadgeturi, CD-uri și DVD-uri, alte materiale specifice unor zone sau regiuni cu potențial turistic ridicat.
În același timp, personalul de specialitate din cadrul SPJPTCAS a oferit informații privind activitățile și evenimentele cultural-artistice și sportive, opțiuni de cazare, facilități de petrecere a timpului liber și activități de agrement în municipiul Bacău și în județul Bacău, acestea fiind solicitate cu precădere de vizitatorii care intenționează să aleagă Bacăul ca destinație turistică în perioada următoare.
Pentru a-i ajuta în planificarea vizitei, reprezentanții SPJPTCAS i-au încurajat să descopere județul Bacău și prin intermediul alternativelor digitale administrate de acest serviciu, cum sunt site-ul și pagina de Facebook www.turism-bacau.ro, ca și aplicația ,,Visit Bacau”.
,,Scopul participării noastre la târgurile de turism îl reprezintă dorința de a obține un plus de vizibilitate pentru județul Bacău, una care să se traducă, desigur, într-un număr cât mai mare de turiști care să aleagă zona noastă ca și opțiune de petrecere a unui interval de timp pe care ni-l dorim a fi cât mai lung”, a precizat Romil Botezatu, directorul SPJPTCAS Bacău.
De asemenea, un element atractiv l-a constituit și rularea materialelor multimedia pe suportul electronic realizat în scopul punerii în valoare a patrimoniului istoric, arhitectural, cultural, natural și etnografic al județului Bacău.

SPJPTCAS Bacău la Târgul de Turism al României

În prima zi a Târgului de Turism al României, Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău expune oferta turistică a județului Bacău, existentă într-o gamă bogată și diversificată de materiale de promovare, prezentări live și audio-video.
Duă deschiderea oficială a evenimentului, standul județului Bacău a fost vizitat și de către reprezentanți ai Ministerului Antreprenoriatului și Turismului.
Vă așteptăm să ne vizitați și în următoarele trei zile (11, 12, 13 noiembrie), la standul nr. 14, din Pavilionul B!
SPJPTCAS Bacău

Județul Bacău, expozant la Târgul de Turism al României Comunicat de presă

În Pavilionul B1 din Centrul Expozițional Romexpo București, are loc, în perioada 10 – 13 noiembrie, Târgul de Turism al României – Ediția de toamnă 2022.
Este cel mai important eveniment din industria turismului, la care participă agenții de turism și touroperatori, unități de cazare și de agrement, prestatori de diverse servicii în turism și instituții publice locale, județene și naționale.
Și la această nouă ediție, județul Bacău este reprezentat de Consiliul Județean Bacău, prin Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS).
Prin participarea la acest eveniment, SPJPTCAS și-a propus să prezinte oferta turistică a județului Bacău pentru pasionaţii de turism montan, balnear, cultural, rural, sportiv, sau de business și să stabilească o serie de contacte și bune practici cu operatorii și reprezentanții agențiilor de turism și ai instituțiilor publice cu rol în domeniul turismului.
Pe parcursul celor patru zile de târg, în cadrul standului amenajat de reprezentanții băcăuani, vor fi prezentate și promovate atracțiile turistice ale județului Bacău, cuprinzând informații despre bogatul patrimoniu natural, cultural, istoric și spiritual de care dispune acesta: stațiuni balneare, monumente istorice și de artă, case memoriale și muzee, biserici și mănăstiri, trasee montane, rezervații naturale, centre sportive și de agrement, tradiții și obiceiuri populare.
Toate acestea vor fi expuse la standul județului Bacău (Nr. 14 din Pavilionul B1), prin intermediul unor instrumente de promovare precum broșuri (inclusiv bilingve), hărți turistice, pliante, flyere, proiecții de filme, materiale audio-video, site-uri și aplicații, care facilitează accesul la informațiile turistice.
Ajuns la cea de-a 46-a editie, Târgul de Turism al României rămâne locul ideal, de prezentare, atât a celor mai interesante oferte și atracții turistice din România și din străinatate, cât și a accesoriilor și gadget-urilor necesare în orice vacanță.
Program de vizitare:
10 – 12 noiembrie (joi, vineri și sâmbătă), între orele 10:00 – 18:00; duminică, 13 noiembrie, între orele 10:00 – 16:00.
Acces pietonal gratuit: Porțile A si B.
Acces auto gratuit: Parcare B, C.
Evenimentul este organizat de Romexpo, în parteneriat cu Camera de Comerț și Industrie a României și Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România.
SPJPTCAS BACĂU

Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(22): Viața la Slănic-Moldova în stagiunea anului 1905 Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Mențiune: Din colecția ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” pe anul 1905 lipsesc: Nr. 4/10 iulie, Nr. 6/1 august, Nr. 7/10 august.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 5 (Seria a III-a), Miercuri, 20 iulie 1905, continuare din numărul trecut.
Am lăsat la finalul acestui număr al Curierului, tabloul stagiunii anului 1905, în fapt, un raport al Epitropiei Generale a Casei Sf. ,,Spiridon” din Iași, care include activitățile principale derulate într-un an de zile, cu toate elementele de infrastructură medicală și turistică de care dispunea stațiunea la acea dată.
În scurta introducere a raportului, care acoperă aproape în întregime ultima pagină a ziarului, stațiunea este cunoscută ca una cu o ,,reputație bine stabilită atât prin bogăția și varietatea principiilor minerale ce conțin cât și prin marele număr de pacienți care s-au vindecat la Slănic. Și că, analizele făcute apelor minerale de aci sunt similare din punct de vedere al compoziției chimice și al efectelor terapeutice, cu cele de la Bad Kreuznach, Bad Kissingen și Bad Ems (Germania), Mariánské Lázně – Marienbad, Karlovy Vary – Karlsbad și Františkovy Lázně – Franzensband (Cehia), Aix-les-Bains și Vichy (Franța).
Apoi sunt prezentate cele trei categorii de izvoare utilizate în cură, respectiv izvoare alcaline clorosodice bicarbonate (nr. 1, 3 și 6 pentru băut, nr. 2, 6 și 7 pentru băi), izvoare alcaline feruginoase (nr. 8 pentru băut) și izvoare feruginoasec (nr. 4 și 5 pentru băi). La acestea sunt adăugate și indicațiile terapeutice, apa lor fiind întrebuințată pentru tratarea bolilor digestive, respiratorii, urinare, nervoase, de nutriție și metabolism. ,,Se vede clar că numărul izvoarelor este atât de bogat și întrebuințarea lor așa de multiplă, încât se poate afirma că este un adevărat miracol de a găsi la Slănic, izvoarele de la Vichy, Ems, Kissingen, Karlsbad, Marienbad etc.
Pe lângă acestea, Izvorul Nr. 1 este cea mai bună apă minerală de masă, băută simplu sau chiar cu vin (!); este perfect digestivă și diuretică. Pentru ca efectele miraculoase ale apelor minerale să nu fie diminuate întru nimic, restauratorii sunt obligați anul acesta ca să pregătească și bucate compatibile cu apele minerale, așa cum se procedează la Karlsbad și alte stațiuni balneare similare”, se arată în finalul prezentării.
Așadar, cele nouă izvoare utilizate la acea dată erau următoarele: Izvorul Nr. 1 (Izvorul ,,Mihail”, de la serdarul Mihalache Spiridon, cel care l-a descoperit în 1801, fost Izvorul ,,Sf. Paul”, de la Pavel Kiseleff, generalul rus care a ordonat analiza pentru prima oară a apelor minerale, în 1832), Izvorul 1 bis (Izvorul ,,Alexandru”, de la Alexandru Vârnav Liteanu, unul dintre epitropii Casei ,,Sf. Spiridon” care a contribuit la modernizarea stațiunii, descoperit în 1874), Izvorul Nr. 2 (Izvorul ,,Sfânta Magdalena”, fost ,,Clocotișul”, descoperit în 1804), Izvorul Nr. 3 (Izvorul ,,Sfânta Maria”, numit și ,,Regele izvoarelor minerale din Slănic-Moldova”, descoperit în 1807), Izvorul Nr. 4 (Izvorul ,,Sfânta Ana”, descoperit în 1839), Izvorul Nr. 5 (Izvorul ,,Sfântul Pantelimon”, descoperit în 1839), Izvorul Nr. 6 (Izvorul ,,Alecu Ghica”, de la Alecu Ghica, fost epitrop al Casei ,,Sf. Spiridon”, descoperit în 1844), Izvorul Nr. 7 (Izvorul ,,Sf. Aglaia”, descoperit în 1852), Izvorul Nr. 8 (Izvorul ,,Sfinții Constantin și Elena”, descoperit în 1882). În afară de acestea, mai existau Izvorul ,,300 de scări” (descoperit în 1832) și Izvorul ,,Sfântul Spiridon”, singurul izvor cu apă potabilă din acest areal (descoperit în 1895).
Conform istoricului Corneliu Stoica (în lucrarea ,,Nestematele Slănicului Izvoarele minerale tămăduitoare Carte de cură”, Editura ,,Magic Print”, Onești, 2022), pe parcursul anilor, numărul izvoarelor a ajuns la douăzeci și unu, iar astăzi (2022), după ce acestea au intrat în administrarea Primăriei Slănic-Moldova există nouă izvoare licențiate (1, 1 bis, 5, 6, 8, 10, 14, 15, Sonda 2), două în curs de licențiere ( 3 și ,,300 de scări”), altele în explorare, recaptare sau conservare: 8 bis, ,,Cascada”, ,,Botul Cheșcheș”, pârâul ,,Stroiu, izvorul ,,Ciunget” (pe Valea Dofteanei), izvoare pentru cură externă (2, 7, 12, 13) și izvorul ,,Sf. Spiridon” (*vezi legenda izvorului, la final).
Oferta medicală a stațiunii Slănic-Moldova în 1905
– Hidroterapia, ,,stabiliment instalat în așa fel încât să satisfacă toate exigențele hidroterapiei moderne” era dirijat de dr. Gheorghe Pastia, medic al băilor de la Slănic timp de 12 ani;
– Electricitatea, ,,energia electrică fiind un puternic agent terapeutic, mai cu seamă în unele boli nervoase, intestinale, drept pentru care s-a și montat o completă instalație de electricitate medicală”;
– Inhalațiile, care se fac aici cu diferite substanțe medicamentoase, după prescripția medicilor și după modelul aplicat în stațiunea Reichenhall (Germania). ,,Înființarea stabilimentului de inhalații este o binefacere pentru suferinzii de boli pulmonare, care erau nevoiți a pierde timp și bani în țările străine”. Instalaţii curative medicinale de pulverizaţii şi inhalaţii;
– Aerul comprimat, cu un stabiliment situat în mijlocul munților, unde ,,clima constanăt, aerul foarte curat și ferit de vânturi, face ca Slănicul să fie o stațiune climaterică dintre cele mai importante pentru anemici scrufuloși (de la scrufuloză, o afecțiune de natură tuberculoasă, n. a.), debili, surmenați, convalescenți etc”;
– Masajul, ,,atât de eficace în cazurile de reumatism cronic, obezitate, nevralgii este acum ajutat și de aparatul special folosit după sistemul medicului Eduard Kaiser”;
– Medicii băilor și sezonul de vară: Dr. Ludovic Russ junior, profesor universitar și medic primar al Spitalelor ,,Sf. Spiridon” din Iași, medic inspector al băilor Slănic și dr. Gheorghe Pastia, medic inspector și consultant, director al stabilimentului de hidroterapie. Sezonul băilor începe de la 1 iunie și durează până la 1 septembrie;
– Prețurile la procedurile de bază: ,,Dimineața, o baie minerală caldă, 2, 00 lei, iar după prânz, 1,50 lei; o aplicație de hidroterapie, 1, 50 lei, iar două aplicații în aceeași zi, 2, 50 lei; un masaj general, 2, 00 lei; o baie minerală rece în bazin, 1, 00 lei; o baie rece de piscină cu dușuri, 0, 70 lei; o ședință de aer comprimat, 2, 00 lei; o ședință de inhalație, 1, 00 lei; pentru copiii până la etatea de 7 ani, prețurile băilor reci sunt reduse la jumătate. Taxe de cură și muzică: Clasa I, pentru o familie, 25, 00 lei; pentru o singură persoană, 15, 00 lei; Clasa a II-a și satul nou, pentru o familie, 15, 00 lei; Clasa a II-a și satul nou, pentru o singură persoană, 10, 00 lei; taxa de cură nu se plătește de către persoanele care stau numai 3 zile în stabilimentul băilor”.
Oferta de agrement, inclusiv tarifele practicate în sezon, dar și în extrasezon
– Distracțiile: ,,Slănicul este cunoscuăt ca stațiunea balneară cea mai modernă din țară, un `Aix-les-Bains` al României”. Punctul forte al distracțiilor îl reprezintă Cazinoul Regal monumental, în care se află Sala de billiard, Sala de conversație (separată pentru doamne și domni), Sala de căișori, Cabinetul de lectură (cu jurnale străine și românești), Sala de teatru (unde se dau reprezentații teatrale, concerte, baluri, conferințe, matinale literare și artistice, causeries (eseuri scurte informale, care pot fi satire, parodii, opinii, n. a.). ,,Apoi, diferite jocuri, precum lawn tennis (tenis de câmp), croquet, football, bătaia de flori etc, astfel încât atât sexul frumos cât și intelectualii vor găsi un adevărat regal la Slănic. Preumblările prin parc, pe splendida terasă, ca și excursiile prin împrejurimi (Dobru, Pufu, Poiana Sărată etc) sunt căutate chiar de persoanele cu gusturile cele mai dificile și rafinate. Muzica Regimentului Nr. 13 `Ștefan cel Mare`, atât de mult apreciată va delecta publicul în tot timpul stagiunii”;
– Ecleraj electric (iluminare artificială puternică, cf. DEX) și alte facilități: o stațiune în întregime iluminată electric, cu poștă, telegraf, telefon și farmacie, înzestrată cu toate medicamentele necesare și condusă de farmacistul Werner din Iași;
– Hotelurile și tarifele la cazare: ,,Slănicul, o stațiune cunoscută prin hotelurile sale foarte confortabile, luxos și cu gust mobilate, precum Racoviță, Cerbu, Puf, Zimbru, Adminsitrația etc, cu prețul de la 1, 50 lei pe zi/odaia. Pe lângă hoteluri mai sunt și vile particulare: Scurtu, Sion, Mațian, Petrescu, Codrescu, Munteanu, Anastasiu, Smera, Robescu, Pantazi, Langa, Gheorghiu, Dimitriu etc, care se închiriază întru totul sau cu apartamente, având tot confortul. În perioada
1 – 30 iunie și 15 – 30 august, prețurile camerelor sunt reduse la jumătate”;
– Restaurante de prim rang în stațiune, cu bucătării franceze și românești ,,table d’hôte” (,,meniu fix”), ,,à la carte” (,,conform meniului”), cu prețuri de la 3, 50 lei la 7, 00 lei și reduceri pentru abonați;
– Mijloace de transport: Cu trenul și trăsura – ,,Vagoane directe până la Târgu-Ocna, cu 50% reduceri pe C.F.R. Trăsuri confortabile și elegante de la Tg.Ocna la Slănic, la prețuri convenabile”;
– Viața la Slănic: ,,Băile Slănic erau aproape inaccesibile din cauză că prețurile nutrimentului (hranei), ale băilor, ale hotelurilor erau prea ridicate. În ultimii trei ani, Epitropia Iași a redus prețurile în așa proporție, încât le-a pus în raport cu mijloacele de trai ale diferitelor clase sociale, ceea ce a produs o afluență considerabilă de vizitatori, care s-au folosit de eficacitatea apelor miraculoase de la Slănic. Această considerație a determinat Epitropia de a continua să meargă pe această cale, spre folosul suferinzilor. Se va putea deci trăi la Slănic în bune condiții, chiar și în vârf de sezon și cu 6, 00 lei pe zi, astfel distribuiți: camera, 1, 50 lei; masa, 3, 50 lei și baia,
1, 00 lei. Pe la 1905 – 1906, o pâine costa 0, 30 lei, 1 kg de cașcaval, 1, 80 lei, o găină, 1, 25 – 1,50 lei, un pui, 0, 60 – 0,70 lei, un litru de lapte de vacă, 0, 40 lei, un litru de vin, între 3, 5 –
6, 00 lei. Salariile variau de la 2 lei pe zi pentru un salahor şi 480 de lei un medic de circumscripţie. Un ofiţer în armată, căpitan, câştiga între 360 şi 400 de lei, iar un profesor peste 200 de lei. Funcţionarii cu grade mici aveau leafa de la 60 la 120 de lei pe lună (conform site-ului http://www.romania-actualitati.ro/un_leu_convertibil_si_marea_criza_economica_din_1899_1901-71881);
În rezumat, ,,o stațiune balneară de ape minerale incomparabile, cu instalații complete a celor mai importanți și moderni agenți curativi, confort, economie (aici comerț, n. a.) și viață agreabilă, iată ce este Slănicul din Moldova”.
* Legenda Izvorului ,,Sfântul Spiridon”
Numit și ,,Izvorul Sfânt”, acest izvor este considerat unul special, ce se deosebeşte total de celelalte, fiind un izvor cu apă pură, neminerală, ,,darul special al lui Dumnezeu, pentru locuitorii Slănicului, ai României şi ai întregii planete”, aşa cum frumos spunea medicul și publicistul slănicean, Dorel Rape, de la care am aflat legenda acestui izvor cu încărcătură divină. Conform celor povestite de domnia sa, istoria şi mărturiile bătrânilor din localitate, ne spun că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când comandamentul german care lupta împotriva Rusiei comuniste îşi avea sediul la Slănic-Moldova, serviciile secrete germane căutând izvoare de apă grea, au făcut analiza tuturor resurselor de apă din staţiune. Spre regretul lor, dar spre binele omenirii nu au găsit că apa izvorului Sfântul Spiridon, ar fi o apă uşoară. Apa obişnuită este un amestec de oxizi de hidrogen, deuteriu, tritiu. Apa care are o concentraţie de compuşi de deuteriu mai mare de 1/6. 800, este o apă grea. Apa acestui izvor are o proporţie mult mai mică de deuteriu şi tritiu, fiind o apă uşoară. ,,Din Sfânta Scriptură aflăm că, numărul anilor vieţii oamenilor a scăzut de la Matusalem, care a trăit 969 de ani, la Noe, 950 de ani, până în zilele noastre, când din ce în ce mai rar, un om poate trece de 100 de ani. Concentraţia deuteriului în apă a crescut continuu, din timpurile biblice până acum, prin efectul radiaţiei cosmice pe care Pământul o suferă în permanenţă. Apa grea are un efect toxic asupra organismului, creşterea concentraţiei ei făcând ca viaţa oamenilor să fie mai scurtă şi dimensiunile animalelor mai mici. Savanţii germani făcând această descoperire, au acordat o mare atenţie staţiunii Slănic-Moldova, de unde au plecat spre Germania mari cantităţi de apă uşoară de la izvorul Sfântul Spiridon, pentru folosinţa zilnică a fuhrer-ului nazist Adolf Hitler şi a staff-ului său”, spunea dr. Dorel Rape.
Folosită în cure prelungite, apa uşoară a izvorului Sfântul Spiridon, înlocuieşte apa obişnuită cu conţinut mai mare în deuteriu în toate umorile organismului cu efecte benefice asupra stării de sănătate (umoare- lichid în care se scaldă celulele organismului). ,,Legenda mai spune că atunci când a fost descoperit izvorul Sfântul Spiridon, stânca din care izvorăşte, ardea ca o flacără. De la imaginea pietrei izvorâtoare de apă şi foc la cărămida Sf. Spiridion, n-a fost decât un pas! Un pas destul de mic pentru o minte evlavioasă. Şi vă mai pot spune că izvorul a fost mult timp străjuit de icoana Sfântului Spiridon, dar a fost îndepărtată de comunişti, iar Dumitru Hedeguş din Cerdac (localitate componentă a oraşului Slănic-Moldova, n. a.), martor ocular la acest eveniment, spunea cu ceva timp în urmă, că va depune oricând mărturie, că cel care a dat icoana jos, a paralizat pe loc. O altă minune a Sfântului Spiridon”, a mai precizat la final, Dorel Rape.
Iată ce afirmă și cercetătorii de la Institutul de Criogenie din Râmnicu-Vâlcea, cu privire la apele cu o concentrație mai mică de deuteriu, precum cea a Izvorului ,,Sf. Spiridon”, de la Slănic-Moldova: ,,Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. O serie de experimente au demonstrat că apa sărăcită în deuteriu nu are nici un efect toxic. Ea ajută la controlarea diabetului, scăzând nevoia de insulină şi nivelul glicemiei. Re¬du¬ce colesterolul, ajută la recupera¬rea după accidente vasculare ce¬re¬brale, stimulează memoria şi regenerează epiderma, tratează bolile dermatologice grave, cum este psoriazisul, şi are rezultate spectaculose în tratarea tumori¬lor. Îmbunătăţeşte somnul şi di¬ges¬tia, combate anxietatea, stresul şi depresia, combate acneea, determină resorbţia chisturilor, adenoamelor de prostată şi creşte eficienţa medicamentelor”.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)

Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(21): Poezii și povești inedite inspirate de frumusețea Slănicului, acest ,,cuib de paradis” Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Mențiune: Din colecția ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” pe anul 1905 lipsesc: Nr. 4/10 iulie, Nr. 6/1 august, Nr. 7/10 august.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 5 (Seria a III-a), Miercuri, 20 iulie 1905. Din sumar: Slănicul era poetizat de unii scriitori și poeți, care îl considerau un ,,cuib de paradis”; vis de dragoste în Slănicul dintr-o frumoasă noapte de vară; revederea cu fosta Dulcinee a visurilor unui tânăr avocat și jurnalist; la Cazinou concerte de operă și baluri cu zeci de dansatori și dansatoare.
În editorialul ,,Conachi și Slănicul”, frumusețea și binefacerile stațiunii sunt prezentate într-o scurtă introducere, care demonstrează mai apoi, tocmai motivația scriitorilor și poeților de a poetiza un astfel de loc, pe care deseori l-au comparat cu un ,,cuib de paradis”. Iar o primă dovadă în acest sens o reprezintă creațiile lui Costache Conachi, unul dintre primii poeți români, considerat ,,părinte al poeziei române” (prezentat într-un număr anterior).
Înfierbântat de mirificul peisaj al stațiunii și de dragostea sa față de Zulnia (numele de alint al Smarandei Negri, mama lui C. Negri), acesta scrie la Slănic mai multe poezii pe care i le dedică iubitei și pe care, Nicolae Manolescu le vede ca pe „prima autobiografie lirică erotică de la noi, în spirit trubaduresc și balcanic”. Iată și un fragment din poezia ,,Amorul din prieteșug”, inserat în articol: ,, Într-un loc pustiu şi tainic, de curînd aflat la lume,/ Unde spre tămăduire pătimaşii mărg anume,/ Unde firea întristată şi întru posomorîre/ Au răvărsat toate celea ce pricinuiesc mîhnire,/ Munţi înalţi pînă la nouri, păraie prin stînci vărsate,/ Codri cu copaci sălbatici printre petre răsturnate,/ Prăpăstii pste prăpăstii, adîncimi întunecoasă,/ Unde zmeura şi fragii şi mura cea mai frumoasă,/ Cresc în voie despre oameni, că numai cîte-o potică/ Slujeşte la bieţii bolnavi de trecut cu mare frică,/ Acolo, bietul Ikanok, acolo, biata Zulnie/ S-o-ntîlnit, ah, cine poate întîlnirea lor s-o scrie!”
Sau, un altul, din poemul ,,Scrisoare către Zulnia”, la fel de expresiv: ,, Mă doare, că acolo (la Slănic, n. a.) numai am trăit în fericire,/ Am gustat hazul din lume, cu plac şi cu mulţămire./ Acei munţi până la nouri, acele stânci despicate,/ Ce răsuna de suspinul dragostelor înfocate,/ Acei copaci nalţi şi mândri, marturi cu a lor umbrire/ De dezmierdări, de voroave, de libov şi de iubire,/ Potica acea vestită ce-o treceam cu groază mare,/ Dar ne înlesnea prilejul de-o furişă sărutare,/ Râpele întunecoase ce ferea cu tăinuiri/ A desfătărilor noastre înfocate întâlniri,/ Apele acelea-n care, pe furiş, în scăldătoare,/ Te prindeam, ochilor, spuneţi, ce priveam atunci în zare/ Comorile firii toate la ochii mei dezvălite,/ De mii de ori sărutate, de mii de ori pipăite,/ Le răpeam cu lăcomie şi într-acea fericire/ Aş fi dat orice pe lume pentru-un ceas de prelungire”. Bineînțeles, în material este amintit și Regele Carol I, care ,,vizitând Slănicul în anul 1876 (e vorba de o greșeală, întrucât regele a vizitat stațiunea în 1891, conform datelor istorice, n. a.) a fost și el impresionat și de frumusețea locului și a aerului curat, a acestei pozițiuni romantice dar și de reputația puterii vindecătoare a apelor”.
Și pentru a da o greutate și mai mare farmecului acestei stațiuni, autorul însemnărilor din rubrica intitulată ,,Carnetul meu”, care se semnează cu pseudonimul de ,,Crismis”, își amintește de un vis de dragoste inspirat de Slănicul dintr-o prea frumoasă noapte de vară, când, singur, retras pe o bancă din parcul ce se cufunda în noaptea cea întunecată este cuprins de singurătate și visare: ,,Și în aceste clipe de descurajare, poate că m-aș lăsa învinsul sorții, dacă o licărire ușoară de speranță ce-mi dezmiardă ușor simțirea, nu mi-ar întinde în fața realității valul captivant al visurilor, țesut în lumea gândurilor din firul unor scumpe amintiri, în care, ca o lacrimă într-o mreajă de păianjen străluce chipul surâzând al iubirii. Și cu privirea obosită, dusă în orizontul îndepărtat în care diafana pânză înstelată se reazămă ușor pe coama ondulată a munților întunecați, blând chipul ei îmi apare din ce în ce mai clar, mai atrăgător. Parcă văd desprinzându-se din noapte făptura-i divină ce se mlădie gingaș, ca roza în legănarea dulce a zefirului de mai”. El închide ochii și parcă îi vede ,,figura ca petala crinului, scăldată în argintul razelor de lună ce-i dezmiardă umerii de marmură, peste care, în unde de aur se resfiră părul ei bălai”. Și finalul, la fel de frumos descris, ca și visul său, unul de poveste: ,,Cu sufletul îndurerat de nostalgia unei iubiri visate, îi arunc o sărutare. Noapte bună… Vântul alintă duios frunzișul pădurii ce tremură ușor parcă sub impresia unei calde sărutări. Ecoul munților îngână zbuciumul dureros al Slănicului ce-și rostogolește undele-i cristaline zdrobindu-le de stânci”.
În ,,Revedere”, un tânăr avocat și jurnalist al Iașului (care se semnează cu pseudonimul R. C.) expune povestea reîntâlnirii cu fosta Dulcinee a visurilor lui, cunoscută de prin anii tinereții, întâmplare ce avea să-i răscolească amintirile și care se petrece în trenul cu care trebuia să ajungă la Târgu-Ocna, iar de acolo, la Băile Slănic. În compartiment, el singur, ea apare cu soțul, iar la revederea ei, blocaj total. Până ca el să poată îngâna ceva, amintirile se succed cu repeziciune: ,,Sub contururile acestea superbe, încă mai recunosc trupul mlădios și filat al brunetei din clasa a V-a curs modificat de la pensionul X din Iași, care mai bine de un an îmi zdrobise inima și îmi ucise mintea. Și cu ochii fixați asupra ei încep a retrăi clipele de odinioară”. Și povestea lui continuă, cu toate încercările prin care a trecut pentru a putea comunica cu ea, în special prin intermediul scrisorilor, trecând peste timiditatea ce-l caracteriza și peste ,,privirile chiorâșe ale tatălui ei, mare proprietar și senator din unul dintre județele din nordul Moldovei”. Iar faptul că a găsit combinația salvatoare pentru ca scrisorile să ajungă direct la ea, îl bucură și acum pe tânărul nostru, demn de toată aprecierea pentru demersul său: ,,Pensionul se ducea la teatru în loja balcon, a cărei garderobă e situată într-un mic antreu întunecos. La ridicarea cortinei, lumina stingându-se, mă furișam încet, căutam jacheta gri – aceea era a ei -, prindeam în mânecă scrisoarea și cât ai clipi din ochi o ștergeam jos în sală, de unde începeam ocheadele d’al capo”.
Ingenios nu-i așa? Și cât efort și câtă discreție! Urmează apoi conversația dintre cei doi, la care mai intervine uneori și soțul fostei sale iubite, dar bomba ,,căzu deodată prea vertical”, atunci când ea recunoaște senină că i-a citit bărbatului ei toate scrisorile primite, fără însă ai spune cine era destinatarul. El, curios, o întrebă cu o oarecare rezervă: ,, – Și ce-a zis?” Răspunsul fu unul surprinzător, dar liniștitor în cele din urmă: ,, – Că-l plictisesc. Ce vrei? Erau prea sentimentale pentru el”. Și uite-așa, ,,toți trei ne regruparăm în compartiment, iar la coborâre îmi iau ziua bună, depun un sărut pe mâna albă și catifelată a doamnei și mă scobor”. Și la final, un gând îl străbătu, care nu-i mai dădu pace: ,,Pe urmă, ceasuri întregi nu mi-a ieșit din minte această neașteptată întâlnire, care m-a făcut să retrăiesc în câteva clipe, pagini întregi a unor timpuri regretate, timpuri care, vai, nu se mai pot nicicând întoarce”.
În timp ce melomanii luat cu asalt sala Cazinoului în care concertau mari soliști ai Operei din București, printre care tenorul Ion Băjenaru (1863 – 1921), cei pasionați de distracții în ritm de dans participau în număr mare la balurile muzicale organizate în incinta aceluiași Cazinou.
Aici, muzica era asigurată de Fanfara Regimentului ,,Ștefan cel Mare” Nr. 13 din Iași, sub bagheta simpaticului și excelentului capelmaistru, locotenent Vlăduță: ,,Deși în toate stațiunile balneare balurile sunt lipsite de orice etichetă, având un aer familiar, totuși acesta, la care a luat parte tot ce Slănicul are mai distins, avea un aspect într-adevăr grandios și sala, elegantă ca o bombonieră era insuficientă în fața numeroaselor perechi ce se legănau pe luciul parchetului, în armonia ritmică a valsului fermecător”.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)

Centenarul Încoronării omagiat la Mănăstirea Cașin Material realizat de Romulus-Dan Busnea

Vineri, 14 octombrie, comuna Mănăstirea Cașin, județul Bacău. O zi emoționantă, cu o încărcătură spirituală aparte pentru întreaga comunitate locală, aici unde, istoria a consemnat pentru eternitate eroismul ostașilor români și jertfa lor supremă pentru apărarea și întregirea neamului românesc. Și tot ici există un adevărat cult pentru înaintașii noștri, omagiați în fiecare an de toată suflarea comunei, întru amintirea și pomenirea lor veșnică.
Și ca să facem legătura cu sărbătoarea Centenarului Încoronării de la Mănăstirea Cașin, să ne amimtim că în timpul Primului Război Mondial, pe parcursul a doi ani (1916 – 1917), Regele Ferdinand şi Regina Maria au vizitat deseori frontul de la Caşin, operațiunile militare fiind conduse de unii dintre cei mai de seamă generali români, Alexandru Averescu și Eremia Grigorescu. Cât a durat războiul, Regina Maria a fost în mai multe rânduri în comuna Mănăstirea Cașin, fie pentru a vizita spitalele de campanie din zonă şi ai alina pe cei răniți, fie pentru a decora soldaţii pe front, motiv pentru care a fost considerată cea mai populară și mai îndrăgită personalitate de pe văile Cașinului și Oituzului. După terminarea războiului, Regina Maria nu a uitat Mănăstirea Cașin, unde a revenit și a participat la slujbele de Înviere, însoţită de Mareşalul Alexandru Averescu şi de istoricul Nicolae Iorga.
Și astfel, în sfânta zi de vineri, la Căminul Cultural din localitate, într-o atmosferă de mare sărbătoare, a avut loc, ceremonialul dedicat Centenarului Încoronării Regelui Ferdinand și Reginei Maria (Alba Iulia, 15 octombrie 1922).
Evenimentul a fost organizat de Școala Gimnazială ,,Regina Maria”, cu sprijinul Primăriei Mănăstirea Cașin și în colaborare cu Asociația Națională Cultul Eroilor – Subfiliala Mănăstirea Cașin, Asociația de Tradiții Militare Românești „Regimentul 3 Artilerie 1877” din Bacău și Clubul Meseriilor Rurale ,,Regina Maria” din Mănăstirea Cașin. La manifestare au fost prezenți reprezentanți ai autorităților și instituțiilor publice naționale, județene și locale, masss-media, cadre didactice, elevi, preoți și oameni ai locului.
După cuvântul de deschidere rostit de primarul comunei, dna Adriana Enache, au urmat o serie de alocuțiuni care au evocat momentele de referință din istoria localității, cu precădere a legăturilor de suflet pe care le-au avut Regele Ferdinand și Regina Maria cu localitatea Mănăstirea Cașin. Iar momentele cu totul speciale, care au întregit atmosfera evenimentului au fost oferite în cadrul spectacolului susținut de elevii școlii, ca și de cel al donării a două tablouri ce o înfățișează pe Regina Maria în ipostaze diferite, ambele semnate de jurnalista și artista plastică, Luminița Pătrățeanu. Un tablou a fost așezat pe scaunul (jilțul) împărătesc donat în urmă cu 100 de ani de către primarul comunei, Ion Mărășteanu, care se află acum la loc de cinste în biserica ,,Sfinții Voievozi Mihail și Gavril” din incinta Mănăstirii Cașin, ctitorie a domnitorului Gheorghe Ștefan (1655); al doilea tablou își va găsi locul în școala comunală ce poartă numele reginei.
Povestea participării primarului Ion Mărășteanu la festivitatea încoronării de la Alba Iulia, ca și a donației sale a fost relatată pe scurt de ing. Cătălin Gabriel Dima, nepotul acestuia și unul dintre memorialiștii locului, deținător al unei inedite și unice arhive cu privire la istoria comunei Mănăstirea Cașin și nu numai: „Astăzi, 14 octombrie este o sărbătoare creștină de mare însemnătate, Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, dar și o mare sărbătoare pentru comunitatea noastră, dedicată Centenarului Încoronării. La festivitatea care a avut loc la Alba Iulia, în data de 15 octombrie 1922 a participat și bunicul meu, Ion Mărășteanu, în calitate de primar, alături de cei 1. 000 de primari din România întregită. În cinstea acestui eveniment, Casa Regală a României a comandat la Tipografia `Carmen Sylva` din București, un album intitulat `Serbările încoronării`, acesta fiind oferit fiecărui primar participant la acest eveniment. În timpul regimului comunist, familia mea a ascuns acest album într-un tub de brand (aruncător de proiectile, n. a.), sub podeaua casei, deoarece, dacă erai prins cu documente referitoare la monarhie, riscai să sfârșești în pușcărie. Albumul, pe care îl am scanat, conține 225 de pagini care cuprind încoronarea suveranilor la Alba Iulia, Familia Regală a României, invitații străini, instituțiile statului, eroii Primului Război Mondial, prefecții de județe, notarii și primarii din România întregită. Un asemenea exemplar mai există doar la Arhivele Statului din Alba Iulia. Totodată, prin bunăvoința preotului paroh Dan Miloiu, a fost coborâtă din turnul clopotniță al bisericii din incinta mănăstirii, strana regală comandată din contribuția proprie a bunicului meu, Ion Mărășteanu, în cinstea Reginei Maria, cu ocazia participării la slujba Învierii din 10 aprilie 1920, de la Mănăstirea Cașin, alături de generalul Balif, comandantul garnizoanei Bacău și a secretarului Episcopiei Romanului”.
O lecție de istorie, o reconstituire istorică a unor momente de mare însemnătate din trecutul nostru, care nu trebuie niciodată uitate
Sursa foto: Cătălin Gabriel Dima, Facebook

Ziarul ,,Curierul Slănicului ”(20): Aflat în stațiune, Mihail Sadoveanu scrie pentru ziar o poveste unică în peisajul literar românesc Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan Busnea

Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 3 (Seria a III-a), Miercuri, 1 iulie 1905. Din sumar: Nimic mai atrăgător decât Slănicul în luna lui iulie, supranumit și ,,Paradisul Moldovei”; aflat în vizită la Slănic-Moldova, marele prozator Mihail Sadoveanu publică, în premieră, una dintre povestirile sale, unică în peisajul literar românesc; sunt publicate, tot în premieră, două poezii dintr-un volum tipărit în același an la München, de poetul Isidor Budu, dar și câteva versuri ale poetului Raul Stavri dedicate ,,unei frumoaase din Slănic”; la teatrul din Slănic, va evolua o trupă de comedie a Teatrului Național din Iași; noua direcție a ziarului aduce o serie de îmbunătățiri și angajează un artist-fotograf pentru a prezenta diverse imagini realizate în stațiune; ministrul de Justiție, A. Bădărău, își stabilește reședința de vară la Slănic, la Hotelul ,,Cerbu”; se pregătește primul concurs de frumusețe, în care va fi aleasă ,,Regina Slănicului”;.
Încă o mostră de promovare a Băilor Slănic-Moldova este oferită și în acest număr, în editorialul intitulat ,,Slănicul”: ,,Deși e stațiunea balneară cea mai reputată și mai căutată din întreaga țară, atât în ceea ce privește eficacitatea apelor sale minerale cât și a poziției pitorești în care este ascunsă, totuși Slănicul e în floare și prezintă un aspect de mai mare animație, în special, în timpul lunii iulie. La această epocă (în această perioadă, n. a.), mai ales, Slănicul din Moldova poate rivaliza fără teamă și din punctul de vedere al distracțiilor, veseliei și excursiilor fără seamăn în munții neasemuit de fermecători ai Carpaților, cu oricare dintre marile stațiuni balneare din Occident. În cursul lunii iulie hotelurile sunt arhipline, comercianții fac afaceri minunate, jocul de căișori marchează rețetele cele mai ridicate din întreg sezonul, iar balurile și reprezentațiile teatrale au ocazia de a anunța ceea ce se numește `o sală plină`. Nimic mai frumos, nimic mai atrăgător decât Slănicul în iulie. E ceva care-ți farmecă și simțurile și mintea și, fără voie, te lași târât de curentul acela puternic, trăind o viață nouă, așa cum de multe ori îți făurești în clipe de adâncă melancolie, când lași gândul ca să zboare, condus de-al imaginației nebun avânt”.
Și iată, o nouă premieră literară ne este oferită de însuși marele prozator, Mihail Sadoveanu (1880 – 1961), care aflat în stațiune, probabil imediat după ce și-a încheiat stagiul militar la Târgu-Ocna (în 1905), publică în paginile acestui număr povestea ,,La sfârșit”, unică în peisajul literar românesc, întrucât nu se găsește inclusă în niciunul dintre ciclurile de povești și povestiri ale scriitorului. Este vorba despre o frumoasă și tristă poveste de dragoste dintre Nistor, un nefericit al sorții și frumoasa Ilinca ,,bălaie, cu păr bogat”. După ani de zile în care au fost despărțiți de problemele vieții, într-o bună zi se reîntâlnesc într-o crâșmă și se recunosc destul de greu, căci timpul și-a lăsat amprente pe chipurile și în sufletele lor, spulberându-le dragostea de odinioară:
,, – Ai noștri au căzut de tot; sărăcia ne-a dărâmat casa, mi-a flămânzit frații și m-a alungat și pe mine… Și mi-am luat lumea în cap! De ce-aș mai fi stat? Tu te-ai dus și m-ai lăsat, așa de izbeliște; ce era să mai fac acolo? Să înăspresc sărăcia? Și m-am dus… Și vezi, Nistore, eu n-am știut, n-am cunoscut răutatea orașelor… Dac-am intrat la boierul Irimia am crezut c-a fi bine. Dar de răutate nu m-am putut feri. A venit așa întâmplarea de m-a silit boierul și și-a făcut râs de mine… Și pe urmă n-am putut să mai dau înapoi; n-am avut ce face. Cât am plâns, cât m-am bătut cu capul de pereți! Dar cine să mă audă? Tu cine știe unde erai! Așa, pesemne mi-a fost norocul, să-mi risipesc zilele de amar prin străini… Așa mi-a fost norocul!
Și Ilinca plângea în liniștea potecii, acolo lângă țintirim (cimitir); iar bietul Nistor simțea că sufletul, cu cea din urmă rază de mângâiere, se duce pe drumul veșniciei. Asculta întunecat, cu fața galbenă de durere, cum au căzut durerile potop!
O boare ușoară scutură un pâlc de fluturași albi din cireșul înflorit. Și Ilinca plângea.
– Așa mi-a fost norocul, Nistore!
Slănic, M. Sadoveanu”
În anul 1905, Mihail Sadoveanu, care dobândise consacrarea literară cu un an înainte, prin publicarea a patru volume de proză – ,,Povestiri”, ,,Șoimii”, ,,Dureri înăbușite” și ,,Crâșma lui Moș Petcu”-, se afla la Târgu-Ocna, unde și-a satisfăcut o parte din serviciul militar, astfel că, așa cum afirma istoricul Corneliu Stoica, ,,timp de trei luni, el a putut cunoaște viața vechiului târg, munca infernală din ocne, viața din cazarmă, dar și pitorescul acestui orășel la început de secol XX”. Impresiile din scurta, dar semnificativa perioadă din viața prozatorului petrecută ca militar în acest oraș își vor găsi reflectarea literară în 1906, în volumul ,,Amintirile căprarului Gheorghiță”.
Interesant și inedit este și faptul că prin 1940, Mihai Sadoveanu se afla din nou la Slănic-Moldova, unde se povestește printre altele, că s-a ospătat din belșug, dar că la final nu a achitat cele consummate, drept pentru care a fost somat să plătească chiar de către primarul de atunci, nimeni altul decât părintele ortodox Nicolae Grebenea, unul dintre luptătorii și eroii anticomuniști, cu 23 de ani de temniță la activ, autor al celebrelor ,,Amintiri din întuneric”. Părintele-primar Grebenea, care a trăit 101 ani (1905 – 2006) a povestit cele de mai sus într-un interviu acordat cu ani în urmă, medicului și publicistului slănicean Dorel Rape: ,,Sadoveanu a mâncat și a băut de 60. 000 de lei, pe vremea când salariul unui dascăl era de 3. 000 de lei. L-am somat să plătească, dar el o făcea pe nisnaiu: `Chiar n-am plătiti pe nicăieri?` L-am somat, mă enervase la culme, dar nu l-am împușcat, că era însurat și avea copii mulți”.
În continuarea povestirii lui M. Sadoveanu și tot în premieră sunt publicate două poezii (,,Cântec” și ,,Florăreasa”) din volumul ,,Din flori”, recent tipărit la München, semnat de poetul Isidor Budu (1881 – 1938) și trimis către redacția ziarului, cu rugămintea autorului ca aceasta să facă o mică referire la volum și la persoana sa: ,,Autorul s-a gândit și la distinșii oaspeți de vară ai `Paradisului Moldovei` și probabil că versurile distinsului poet, nu vor avea nimic de pierdut, citite în încântătorul decor de verdeață. Din versurile dlui Budu, scrise în țara berii și a frumoaselor fete blonde, pline de acea nostalgie de care suferea românul în străinătate, și în special în civilizatul Occident, reproducem două poezioare, ca dovadă că întreg volumul trebuie să fie în mâinile tuturor amatorilor”. Și partea poetică a ziarului se încheie cu alte câteva versuri din creația lui Raul Stavri și dedicate ,,Unei frumoase din Slănic”. Raul, care a murit destul de tânăr a fost fratele poetului și publicistului botoșănean, Artur Stavri (1869 – 1928), considerat ,,poetul naturii și al nostalgiei”, care mai târziu a ajuns deputat, apoi prefect al județului Dorohoi.
La rubrica ,,Din lumea artelor”, în articolul ,,Teatrul la Slănic” se vorbește despre ,,cocheta sală de teatru și concerte, în care au loc și obișnuitele baluri”, ca și despre artiștii-societari de la Iași, care începând cu acest an (1905) au închiriat sala, pe termen de trei ani.
,,Trupa de comedie care va începe reprezentațiile la Slănic peste două sau trei zile, e compusă numai din artiști ai Teatrului Național din Iași, sub direcțiunea dlui Constantin Ionescu, unul dintre cei mai talentați și simpatici societari ai teatrului din cea de a doua capitală a țării. Elementele acestei trupe de comedii au de partea lor talentul, o reputație artistică bine stabilită și pe lângă aceasta, și un repertoriu în care figurează piesele care au însemnat adevărate succese pe scena teatrului din Iași. Și trupa mai are încă un avantaj: piesele sunt studiate la perfecție, fiecare actor e plasat în rolul potrivit genului și temperamentului său artistic, ceea ce înseamnă că succesul moral e asigurat cu prisosință. Câteva ceasuri petrecute la reprezentațiile trupei de comedie din Iași vor însemna pentru numeroșii vizitatori ai Slănicului, cea mai plăcută distracție, una dintre atracțiile cele mai de seamă ale încântătoarei noastre stațiuni balneare. Elementele prime (adică actorii principali, n. a.) din trupă sunt: Verona Cuzinschi, C. Ionescu, C. B. Penel, Vlad Cuzinschi, Mircea Pella și Constantin Momuleanu, toți societari ai Teatrului Național din Iași”.
Rubrica ,,Informațiuni” cuprinde noutăți de sezon, începând cu cele privitoare la acest ziar: ,,`Curierul Slănicului` va publica numele tuturor vizitatorilor ce vor sosi la Slănic și va mai publica, pe lângă o serie de articole literare datorate celor mai distinși publiciști, dări de seamă amănunțite asupra tuturor serbărilor și excursiilor la care vor lua parte vizitatorii Slănicului. Noua direcție, necruțând niciun sacrificiu și-a asigurat serviciul unui artist-fotograf datorită căruia, în fiecare număr al ziarului vor apărea clișee cu vederi din Slănic și împrejurimi, amintiri de la serbări și excursii, precum și fotografiile celor mai distinși oaspeți. Pe lângă acestea, direcția își rezervă drepturile de a introduce treptat în ziar, toate îmbunătățirile posibile, care vor fi adevărate surprize pentru cititori, dacă aceștia își vor da concursul necesar”.
Ziarul anunță că unul dintre redactorii săi s-a întâlnit cu dl Alexandru Bădărău, ministrul de Justiție (prezentat într-un număr anterior), a doua zi după sosirea sa la Slănic: ,,Domnul ministru e încântat de minunatele împrejurimi ale Slănicului cât și de frumusețea localității, cu regretul că Slănicul e prea închis de munți într-un spațiu restrâns, a cărui menire ar fi să se întindă fără încetare. Se știe că dl Bădărău vine anul acesta pentru prima oară în cea mai frumoasă stațiune de vară din Moldova și din țară. Cum însă dl ministru de Justiție și interimar la Finanțe e foarte ocupat cu afacerile ambelor ministere, nu va putea petrece la Slănic decât trei zile pe săptămână, restul timpului fiind silit să stea în Capitală”.
Tot de la ,,Informațiuni” mai aflăm că vremea este deosebit de frumoasă în stațiune, că lumea face băi, cure de ape minerale, ascultă muzică și petrece la Cazinou, se plimbă sau joacă tenis de câmp, așa cum o fac mai în fiecare zi, tinerii Teodor și Mircea Bădărău, fiii dlui minsitru de Justiție.
Și într-o ultimă informație din acest număr al ziarului (,,Concursul nostru de frumusețe”), redacția anunță că ,,abonații vor primi o dată cu ultimul număr al `Curierului Slănicului` (în 10 august) și o planșă, artistic executată, cu fotografia celei mai frumoase doamne sau domnișoare dintre vizitatoarele stațiunii, pentru alegerea `Reginei Slănicului`”. Și, mai face o mențiune: ,,Modul în care se va face alegerea celei mai frumoase vizitatoare îl vor afla cititorii într-unul dintre numerele viitoare ale ziarului nostru. De pe acum însă, putem spune că atât abonații cât și cititorii noștri vor lua parte activă la această grea și delicată alegere”.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)

Mare eveniment și mare spectacol la Prăjești și Măgirești Material realizat de Romulus-Dan Busnea

La Muzeul Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat din satul Prăjești, comuna Măgirești, are loc, vineri, 14 octombrie, cu începere de la ora 15.00, cea de-a șaptea ediție a manifestării ,,Personalități ale culturii române în dialog cu urmașii răzeșilor găzari”.
Invitații de onoare sunt actorii Vasile Muraru, Valentina Fătu și Daniela Tănase, de la Teatrul de Revistă ,,Cosntantin Tănase” din București, care onorează astfel, această manifestare tradițională, al cărei prim invitat a fost celebrul actor, Florn Piersic.
Și tot vineri, în Sala de festivități din comuna Măgirești, cu începere de la ora 18.00, actorii mai sus menționați vor susține spectacolul ,,Toamna se numără… râsetele”, oferit în dar seniorilor și tuturor locuitorilor din Măgirești, Prăjești, Valea Arinilor, Stănești și Șesuri, de Fundația Culturală ,,Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat” și Primăria comunei Măgirești, organizatorii evenimentului.
Inițiativa înființării acestui muzeu a aparținut neobositului căutător de comori ale trecutului, prof. univ. dr. Constantin Parascan, om al locurilor și demn urmaș al răzeșilor găzari moldoveni.
Ideea organizării muzeului, unic în România și în lume, s-a născut o dată cu punerea bazelor Fundației Culturale ,,Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat” (toamna anului 2008) și donarea de către profesorul și publicistul Constantin Parascan a terenului moștenit de la Alexandru – bunicul și Costachi – tatăl, pe care se afla o construcție abandonată din anii de dinainte de 1989. Clădirea muzeului a fost construită în anul 2014, pe terenul donat de Constantin Parascan, prin fonduri asigurate de la bugetul local şi prin redirecţionarea celor 2% din impozitul pe venit (circa 90.000 euro au fost alocaţi obiectivului cultural), autorii proiectului fiind prof. univ. dr. ing. Irina Bliuc, dr. arhitect Călin Corduban, ing. Vasile Bălțătescu, constructor Mihail Nichita.
În cadrul muzeului, care deține o bibliotecă și o arhivă documentară valoroasă au fost amenajate mai multe spații expoziționale, care cuprind exponate, documente și mărturii (valori de patrimoniu) din perioada culturii Cucuteni (în urmă cu peste 5.000 de ani), din vremea dacilor și romanilor, precum și din evul mediu românesc. În esență, aici este reconstituită viața răzeșilor găzari de pe Valea Tazlăului Sărat, din cele mai îndepărtate timpuri și până astăzi.
Totodată, aici sunt organizate periodic, activități cultural-educative și de valorificare a patrimoniului tradițional, precum și de omagiere a personalităților naționale și locale, prin recitaluri și spectacole, întâlniri cu scriitori, istorici, specialiști în conservare și restaurare, artiști plastici, muziceini. Printre oaspeții muzeului s-au numărat IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, academicianul Mihai Șora, criticul de film Irina Margareta-Nistor, actorii Dorel Vișan, Florin Piersic, Ileana Popovici, Doru Octavian Dumitru și alții.