Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului-Moldova” (din colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași și Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare și a promovat-o în chip strălucit. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Serialul poate fi urmărit și pe site-ul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), www.turism-bacau.ro.
Mențiune: Întrucât ultimele șase numere care închid sezonul din 1916 nu au prea multe noutăți, iar o parte dintre articole au mai fost publicate și în episoadele anterioare (veți vedea și din ce cauză), pentru a nu deveni repetitiv, le voi prezenta în trei episoade, adică în episodul nr. 71 (publicat), nr. 72 (cel de față) și nr. 73 (ultimul din sezonul 1916).
Cauza: Situația actuală a fost generată, foarte probabil, de faptul că, redactorul M. Miereanu se afla într-un permanent du-te vino între Slănic-Moldova și Iași, tot mai mult cu gândul la amenințările războiului, care se apropia tot mai mult de România, astfel că, la doar peste două luni avea să aibă loc prima ofensivă a Armatei Române în Campania anului 1916, din Primul Război Mondial.
Trebuie să fim realiști și să înțelegem că zvonurile cu privire la iminentul război, care s-au dovedit a fi adevărate, nu au mai oferit nimănui aceeași siguranță ca odinioară, același entuziasm debordant în a zice și a face. Locul lor a fost luat de îngrijorare și teamă, iar nori negri au început să apară la orizont…
De aici și preocuparea mai redusă și pe deplin întemeiată față de publicația slăniceană, care însă, își continuă apariția, din drag de Slănic și de cititorii săi…
În acest episod, ,,Curierul Slănicului-Moldova”, Nr. 5, Anul XIII, Marți, 19 iulie 1916
În ciuda criticilor apărute în câteva ziare ale vremii, cu privire la faptul că în paginile acestui ziar apar prea des laude la adresa arendașului Slănicului-Moldova, Alexandru Iliescu-Olt, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, senator și șef al Partidului Naţional Liberal Olt, industriaş, bancher, moşier, redactorul M. Miereanu publică și în acest număr, un text, dar scurt, despre contribuția lui Iliescu-Olt și a administrației sale, la dezvoltarea stațiunii.
Consider că acuzațiile sunt nefondate, întrucât meritul domniei-sale este incontestabil, chiar dacă nu a ridicat vreun nou hotel, sau n-a făcut alte investiții majore. Oricum, cheltuielile suportate din propriul buzunar pentru întreținerea, dotarea și amenajarea stațiunii, bașca a lefurilor personalului administrativ și medical, nu erau deloc neînsemnate…
Nu o să mai reiau articolul ,,Dl Alexandru Iliescu-Olt și Administrația Slănicului”, publicat și în alte numere ale ziarului și prezentat în episoadele acestui serial, ci o să evidențiez un alt articol, intitulat ,,Regina Maria la Slatina” care îl are în centru pe același Iliescu-Olt, de data asta, în calitatea sa de filantrop, unul dintre cei mai mari și mai apreciați, nu doar din acea vreme, ci din întreaga istorie a României. Cu subtitlul ,,Dl Al. Iliescu-Olt, vicepreședinte al Camerei Deputaților, donează, în mâinile M. S., suma de 10.000 lei, donație făcută în folosul Societății `Amicii Nevăzătorilor`, patronată de M. S.”, articolul vorbește despre actele filantropice ale acestuia, în speță, a ultimului dintre acestea, cel petrecut la Slatina, la începutul lunii iulie 1916: ,,Suverana noastră, Regina Maria, a fost luni, 5 iulie, la Slatina, spre a împărți ajutoare din darul regal. Cu această ocazie, cunoscutul filantrop Al. Iliescu-Olt a contribuit la alinarea suferințelor celor săraci, cu suma de 10.000 lei, pe care i-a dat în mâna Suveranei. Plăcut impresionată de admirabilul gest al dlui Al. Iliescu, Suverana l-a felicitat călduros și întorcându-se către Mareșalul Palatului Regal (funcție deținută de Henri Catargi între 1915-1920, jurist, director al Băncii Naționale a României și ministru plenipotențiar al României la Bruxelles între 1920-1929, n. a.), i-a spus: `Voilà une action de soulagement, vraiment prodigieuse!` – `Iată o acțiune de ușurare (de mulțumire, de alinare pentru cei nevoiași, n. a.), cu adevărat prodigioasă!` Fapta dlui Iliescu este, se înțelege, una foarte nobilă, care explică, perfect de bine, surpriza Suveranei, care a colindat întreaga țară, a stat alături de cei mai mari bogătași ai Olteniei, Munteniei și Moldovei și, cu toate că le-a dat pilda celei mai frumoase filantropii, n-a întâlnit un singur om, care să dea dovada generozității lui Iliescu-Olt. A avut dreptate Suverana să fie oarecum uimită, dar și încântată de gestul lui Al. Iliescu, fiindcă, din toată Țara Românească, el e singurul care, din averea sa proprie, a jertfit până acum, un sfert de million de lei, pentru diferite scopuri de binefacere și îmbunătățiri edilitare. (…) Faptele sale, mai cu seamă ultimul gest, care a produs admirația Suveranei sunt menite să rămână neșterse din sufletele celor nevoiași, ai acelor oropsiți ai sorții, pentru care, Al. Iliescu a știut să fie blând și generos părinte. Boierii din restul țării ar putea să ia aminte și să tragă învățături de pe urma unor astfel de acte filantropice. Suverana i-a comunicat dlui Al. Iliescu-Olt că va transmite neîntârziat darul celor de la Asociația `Amicii Nevăzătorilor`”. Iar cuvintele laudative ale lui M. Miereanu nu sunt multe și nici prea exagerate, dacă ținem cont de enormele donații pe care le-a făcut moșierul de-a lungul vieții sale. După cum am punctat și în episodul nr. 60, intitulat ,,Slănic Moldova, 1913: Stațiunea este arendată unui mare moșier, industriaș, filantrop și om politic”, pentru cei care doresc să afle toate cele bune făcute și donate de Alexandru Iliescu-Olt, o pot face citind articolul ,,Cum şi-a împărţit un fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor fabuloasa avere. Gestul inegalabil faţă de soldaţii din Primul Război Mondial”, material publicat de Alina Mitran, la 26. 11. 2018, pe site-ul ,,adevarul.ro”, la https://adevarul.ro/stiri-locale/slatina/cum-si-a-impartit-un-fost-vicepresedinte-al-1906900.html. Și, în susținerea argumentelor mai sus prezentate, până ce veți reuși să citiți articolul din ,,Adevărul”, am spicuit pentru dumneavoastră, câteva dintre filantropiile lui Iliescu-Olt din articolul mai sus menționat: ,,Mort în 1917 la Iaşi (am arătat în episodul 60 că nu am găsit nicăieri data nașterii sus-numitului), trupul moşierului a fost adus, conform dorinţelor testamentare, şi reînhumat la Slatina, la 30 septembrie 1924. Testamentul lăsat de marele filantrop al cărui nume nu se regăseşte niciunde în Slatina, în semn de cinstire – singura stradă care îi purta numele astăzi fiind denumită `Tudor Vladimirescu` – se întinde pe 24 de pagini. Cea mai mare parte din averea sa a lăsat-o comunităţii, deşi nu şi-a uitat nici rudele, prietenii sau servitorii devotaţi. Moşierul avea 10 moşii în Olt, Argeş, Vâlcea şi Iaşi, totalizând mii de hectare de teren, terenuri şi imobile în Slatina, judeţul Olt, şi în Govora, judeţul Vâlcea, precum şi acţiuni la aproape 20 de societăţi bancare, dar şi creanţe ipotecare şi disponibilităţi în conturi”.
Întrucât, după cum spunea domnia-sa, „prin muncă continuă, economie şi cinste desăvârşită, cu ajutorul bunului Dumnezeu, (…) am ajuns să agonisesc oare care avere”, prevederile testamentului său, al cărui legatar universal asupra întregii averi a fost împuternicit Constantin I.C. Brătianu, „Directorul Creditului Funciar Rural, cu toate drepturile ce legea îi acordă”, cuprindeau, rezumativ, fără detalierea sumelor și destinatarilor acestora, următoarele: ,,Ajutor copiilor săraci şi silitori şi izlaz sătenilor, fără taxă de păşunat, pe vecie; Peste 500 hectare împărţite soldaţilor şi văduvelor de război; Sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză, `într-unul din judeţele: Râmnicu-Vâlcea, Olt sau Argeş`; Casele din Slatina vor reveni `rudei mele, Armand Călinescu, un tânăr iubit de mine, cu obligaţia ca după terminarea studiilor să se mute şi să locuiască în aceste case`. Importantul om politic de mai târziu, Armand Călinescu, a vândut casa, fiind cumpărată de medicul Gheorghe Kitzulescu, un alt filantrop al oraşului, de numele căruia se leagă istoria Spitalului Judeţean de Urgenţă din Slatina. Filantropul şi-a mai dorit ca la moartea sa, datoriile tuturor ţăranilor de pe moşiile sale să fie şterse definitiv, căci `în mijlocul ţăranilor de pe moşiile mele am trăit tot timpul în cea mai deplină înţelegere şi nevoile lor le-am sprijinit tot timpul`. Filantropul îşi mai dorea ca la înmormântarea sa să fie repartizaţi, `după un tablou făcut de primărie (aici cu sensul de tabel, n. a.), 10.000 lei`, o sumă imensă la acea dată, săracilor din Slatina. Conştient că şi-ar putea găsi sfârşitul departe de Slatina pe care a iubit-o, politicianul hotăra ca legatarul să fie obligat ca `după ce acest răsboi groaznic se va termina`, rămăşiţele să-i fie aduse, `după toate datinile religioase din oraşul Slatina, făcându-se înhumarea în cavoul meu din cimitirul oraşului Slatina, acolo unde voiesc să fiu pentru vecinicie`. Dacă decesul avea să survină la Iaşi, cum, de altfel, s-a şi întâmplat, din cei 10.000 lei pe care hotărâse să-i dea săracilor, 5.000 erau destinaţi `şi săracilor din această capitală a ţărei mele, rămânând ca la înhumarea din Slatina să se dea numai 5.000`”. Și să mai zică cineva ceva…
Plimbându-mi ochii pe ,,Lista vizitatorilor stațiunii sosiți în perioada 2 – 11 iulie 1916”, am dat de numele altor mari personalități:
– Medicul Grigoriu M. Cristea, cazat la Vila ,,Pandrea”, acolo unde avea și cabinetul de consultații, conform anunțului din pagina a treia a ziarului: ,,Dr. Grigoriu M. Cristea, fost internist al Clinicilor din Viena, asistent la Clinica I Chirurgicală de la Spitalul `Colțea`, Docent Universitar, Chirurg și Mamoș (ginecolog, n. n.). Consultații: 2.00 – 4.00 p. m., la Vila `Pandrea`. Pentru București, telefon 22/42, str. Cantacuzino, Nr. 90”.
Prof. dr. docent Grigoriu M. Cristea (n. 1 aug. 1883, Târgu-Ocna, jud. Bacău – d. 2. ian. 1951?) a fost primul profesor de ginecologie și obstretică a Facultății de Medicină din Cluj. Organizator al activității științifice și al Școlii de obstretică și ginecologie din Cluj a urmat școala primară și liceul la Onești, apoi Facultatea de Medicină de la Viena. După absolvire (1907) a lucrat aici până în 1910, sub îndrumarea profesorilor Schanta și Eiselberg, specialiști în obstretică și ginecologie, având gradul didactic de asistent. Revenit în țară, a funcționat între anii 1910 – 1913 ca asistent suplinitor la Institutul de medicină operatorie de la Facultatea de Medicină din București, sub conducerea profesorului Demostene, apoi ca asistent titular la Clinica I Chirurgicală, sub conducerea profesorului Toma Ionescu. I s-a acordat în anul 1913 titlul de docent de către Facultatea de Medicină din București, pentru lucrarea ,,Procedee de sterilizare a mâinilor”. În octombrie 1919 a fost numit profesor titular la Clinica de ginecologie și obstretică de la Facultatea de Medicină din Cluj. În cadrul clinicii a desfășurat o amplă activitate organizatorică separând secția de obstretică de cea de ginecologie, pe care a împărțit-o în ,,Ginecologie operatorie și conservativă” și a înființat Secția septică, Serviciul de ambulanță cu un cabinet de internări. În cadrul Secției de obstretică a înființat Secția de nou-născuți, Serviciul de fizioterapie, Laboratorul clinicii, Biobaza cu animale de experiență și Biblioteca. De asemenea, medicul a mai pus bazele unei Școli de moașe, a unei Școli pentru îngrijirea copiilor mici și a unui Centru pentru plasarea doicilor. A fost director general al clinicilor și director al Clinicii de ginecologie și obstretică din Cluj. A ocupat funcția de decan al Facultății de Medicină (1931-1932) și prodecan între anii 1932-1935. A fondat în anul 1920 Reuniunea de Obstretică și Ginecologie care s-a transformat în anul 1923 în Societatea de Endocrinologie, Ginecologie și Obstretică, cu revista ,,Endocrinologie și Obstretică”. În anul 1946 a fost transferat la București, la Clinica II de la Spitalul ,,Colțea”, unde a funcționat până în anul 1950, apoi la Clinica III de la Spitalul ,,Giulești”.
A fost autor al mai multor ameliorări ale tehnicii histerectomiei lărgite și ale plastiei vaginale după Shubert-Kraske (metoda ,,Schubert-Grigoriu”), a inițiat tratamentul prolapsului uterin prin interpoziția uterului în teaca drepților (metoda ,,Cristea Grigoriu”). Ca tehnician chirurg a inventat procedee chirurgicale operatorii care îi poartă numele. A fost distins cu medalia Răsplata Muncii cls. I. Lucrări publicate (selectiv): ,,Asistența facerii și noului născut (Cartea moașelor)”; ,,Terapeutica obstreticală; Elemente de ginecologie”; ,,Curs de anatomie”. (Sursa: text rezumativ, adaptat și corectat din articolul ,,Memorie şi cunoaştere locală: Grigoriu, Cristea, Site-ul Bibliotecii Județene Cluj, ,,bjc.ro”, la https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Grigoriu%2C_Cristea);
– Radu D. Rosetti, cazat la Hotel ,,Cerbu” (1874–1964), poet, dramaturg, epigramist, memorialist, traducător și publicist, fiul Eftaliei (Nataliei) (născută Gheorghiu) şi al publicistului şi autorului dramatic, Dimitrie R. Rosetti. Căsătoria celor doi se desface curând, copilul fiind încredinţat bunicii din partea mamei. Pentru înscrierea la Universitate obţine o diplomă de bacalaureat la Bruxelles, unde studia şi filosofia. Intră la Facultatea de Drept din Bucureşti în 1897 şi îşi ia licenţa în 1900, cu teza ,,Delictele de presă în legislaţia noastră”. Absolvise, ca premiant, şi Conservatorul din Bucureşti (1895). Funcţionează 6 ani în magistratură, ca portărel la Tribunalul Ilfov (aici cu sensul de funcționar însărcinat cu executarea unei sentințe judecător, cf. Dex, n. a.), substitut la Brăila, supleant la Constanţa, procuror şi judecător sindic la Ploieşti. Din 1900 este, o perioadă de 10 ani, membru în Consiliul de disciplină şi prodecan al Baroului Ilfov, iar între l933-1934, decan. Participă la Primul Război Mondial, înaintând până la gradul de căpitan, într-un regiment de artilerie călare, fiind şi redactor la ziarul „România” din Iaşi al Marelui Cartier General. Debutează în revista „Duminica” (1890), cu versuri scrise la moartea bunicii sale. Prima carte, ,,Poesii” (1890), e prefaţată de Constantin Miile, care îl angajase corector la „Adevărul”. În scurt timp urmează placheta de versuri şi proză ,,Foi de toamnă” (1892). Publică poezii, proză şi traduceri la „Vieaţa” (1894), sprijinit de Al. Vlahuţă; prin el i-a cunoscut pe I L Caragiale, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu. La începutul carierei literare este vădită propensiunea lui Rosetti către poezia galantă şi către genul anecdotic al epigramei, concurându-l pe Cincinat Pavelescu: ,,Epigrame” (1894), ,,Din inimă” (1895), ,,Proză şi epigrame” (1896), ,,Sincere” (1897), ,,Duioase” (1897). Ca autor de teatru, scrisese drama în trei acte ,,O lecţie” (1899), intrată în repertoriul Teatrului Naţional bucureştean (stagiunea 1898-1899), comedia ,,Păcate” (1901) şi, cu totul neaşteptat, piesa religioasă în versuri ,,Isus”, din care un fragment apare în „Noua revistă română” (1910). Însă, partea cea mai rezistentă a operei lui D. Rosetti, care, de altfel, i-a asigurat popularitatea de la bun început a fost proza de călătorie: ,,Veneţia” (1893), ,,Din largul lumii” (1903), ,,Dincolo de hotare” (1908), ,,Din Egipt” (1909), ,,La capătul pământului” (1910), ,,Hai-hui” (1924), ,,Instantanee turistice” (1939), toate subintitulate „Note de călătorie”. A colaborat la la mai multe publicaţii, la care a semnat și Ivan, Vladimir, Wladimir, Laura, Max-Junior. Membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români, ocupă diverse funcţii, de la cenzor, la membru în comitetul de conducere. D. Rosetti a mai tradus versuri din numeroşi autori străini și a transpus fragmente din proza lui Guy de Maupassant, din romanele ,,Robinson Crusoe” de Daniel Defoe şi ,,Călătoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift.
(Sursa: text rezumativ, adaptat și corectat de pe site-ul ,,Jurnalul de Drajna”, la https://jurnaluldedrajna.ro/radu-d-rosetti-poet-prozator-traducator-si-dramaturg/);
– Dr. Ion C. Moscu, cazat la Hotel ,,Racoviță” (1875-1937), una dintre personalitățile de prim rang ale epocii a fost primul medic român specializat la Paris, doctorul Patriarhului României și al Casei Regale. Acesta a construit în București o vilă somptuoasă, pe un teren cumpărat de la familia Catargi, pe strada C A Rosetti nr. 19 din București. Construit la 1920, imobilul are 20 de camere și 15 băi. Planurile arhitecturale ale vilei au fost realizate arhitectul Gh. Simotta, care a schițat o clădire superbă, în stil neo-românesc, cu influențe Art Deco, balcanice sau ale artei decorative bizantine. Imobilul doctorului Moscu s-a transformat în ,,Scala Boutique Hotel”, deschis în 2010, în urma unui amplu proces de reabilitare, modernizare și restaurare, care a durat aproximativ trei ani.
Doctorul Moscu a publicat numeroase lucrări științifice de specialitate, printre care: ,,Contribuţiuni la tratamentul chirurgical al retrodeviaţiunilor uterine (suspendarea prin ligamentele rotunde). Teză pentru doctorat în medicină şi chirurgie. Presentată şi susţinută în ziua de 12 Iunie, 1903 de I. C. Moscu, Intern al Spitalului Brâncovenesc, Inst. de Arte Grafice „Eminescu”), 1903, Fcultatea de Medicină din Bucureşti”; ,,Cura de diureză cu Căciulata în câteva afecţiuni ale căilor urinare, de Doctor Ion Moscu, medic al consultaţiunilor genito-urinare din Spitalul Brâncovenesc”, Bucureşti, Tip. Modernă ,,Cultura”), 1911); ,,Un tratament raţional al uretritelor acute goonococice. De Doctor Ion Moscu, medic al consultaţiilor genito-urinare din Spitalul Brâncovenesc. Prezintat la Asociaţiunea de Urologie din Paris 1910 şi la Cercul de Studii Genito-Urinare din Bucureşti”, Tip. Modernă ,,Cultura”, Soc. colectivă, 1911; ,,Un tratament raţional al uretritelor acute goonococice. De Doctor Ion Moscu, medic al consultaţiilor genito-urinare din Spitalul Brâncovenesc. Prezintat la Asociaţiunea de Urologie din Paris 1910 şi la Cercul de Studii Genito-Urinare din Bucureşti”, Tip. Modernă ,,Cultura”, Soc. colectivă, 1911”. (Sursa: Site-ul ,,Scala Boutique Hotel”, la https://scalaboutiquehotel.ro/ro/about-us/history/; Site-ul Bibliografia Națională Retrospectivă a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică ICI Bucureşti și a Academiei Române, la https://old.biblacad.ro/bnr/brmautori.php?aut=m&page=1820&&limit=20)
– Dr. Victor Anastasiu, cazat la Hotel ,,Puff” (1886-1972), primul medic pilot militar din lume, pionier al psihofiziologiei românești, membru al mai multor societăţi internaţionale de aeronautică din Paris şi Geneva, expert tehnic în cadrul Ligii Naţiunilor, în anul 1929. În prezent, Institutul Naţional de Medicină Aeronautică și Spațială din București, poartă numele ,,General doctor aviator Victor Anastasiu”. A înfiinţat în 1920, Centrul de medicină aeronautică, printre primele astfel de centre din lume. Studiile efectuate aici, i-au permis lui Anastasiu să contribuie semnificativ la dezvoltarea medicinei aeronautice. A experimentat comportamentul aviatorilor atât la sol cât şi în timpul zborurilor. Studierea comportamentului piloţilor în timpul zborurilor a fost o premieră mondială, aspect recunoscut în cadrul Congresului Internaţional de Navigaţie Aeriană de la Paris, din 1921, de către Ch. Richet. Printre lucrările publicate se numără: ,,Omul zburător. Cercetări medico-aeronautice” (1921); ,,Tensiunea arterială la aviatori – Comunicare susţinută la Congresul Internaţional de Aeronautică desfăşurat la Bruxelles” (1925); ,,Contribuţii la studiul tensiunii arteriale la aviatori – Comunicare susţinută la Congresul Internaţional de Aeronautică desfăşurat la Roma” (1927).
(Sursa: Site-ul ,,enciclopediaromaniei.ro”, la https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Victor_Anastasiu);
– Prof. univ. Constantin Climescu, cazat la Vila Epitropiei ,,Sf. Spiridon” (1844-1926), născut la Bacău, care la dată publicării ziarului, îndeplinea funcția de epitrop al Casei Spitalelor ,,Sf. Spiridon” din Iași, ,,unul dintre cei mai energici, pricepuți și iubiți epitropi pe care i-a avut vreodată Casa `Sf. Spiridon`, după cum arată ziarul slănicean. Studii: Academia Mihăileană din Iaşi; Facultatea de Științe a Universității din Iași; École Normale Supérieure din Paris (studii de fizică și matematică); Sorbona (licență în matematici speciale, în 1870). La întoarcerea în țară este numit, pe 22 septembrie 1871, profesor la Catedra de Geometrie Analitică și Trigonometrie Sferică a Facultății de Științe de la Universitatea din Iași. Va funcționa în această poziție până la pensionare, la 1 aprilie 1909. A ocupat mai multe poziții administrative în cadrul Universității: decan al Facultății de Științe, rector pentru mai multe mandate (1901-1907). În paralel, între anii 1884-1898, a fost profesor la Școala normală superioară din Iași. În cei 38 de ani de activitate didactică a dat ţinutului Moldovei sute de profesori de matematică, care au predat utilizând manuale elaborate de magistrul lor. În 1883 a fondat, împreună cu matematicianul Nicolae Culianu, revista de popularizare științifică și cultură matematică „Recreații științifice”, în care a publicat numeroase articole. Revista a apărut, lunar, până în decembrie 1888. De asemeni, a fost și membru în colegiul de redacție al „Gazetei matematice”, în care a publicat articole de istorie a matematicii. În urma unei cercetări arhivistice, a descoperit la Iași un manuscris grecesc de aritmetică, datând de la începutul secolului al XIX-lea. În 1921 a publicat lucrarea „Un vechiu manuscript de matematică”. La 31 martie 1892, este ales membru corespondent al Academiei Române, fiind prima personalitate băcăuană cu titlu academic, precum şi ultimul ales al înaltului for ştiinţific pe parcursul secolului al XIX-lea.
A fost implicat şi în viaţa politică, fiind ales deputat în 1876 și senator în anii 1884, 1888, 1895 și 1901. Multe din propunerile sale votate în senat au rămas în vigoare până la cel De-Al II-lea Război Mondial. A îndeplinit şi funcția de primar al municipiului Iași, în anul 1921.
Lucrări publicate, selectiv: ,,Algebră, pentru usulu aspiraţiloru la Bacalaureaţii şi a eleviloru din Gimnasii şi Licee, prelucrată de Constantin Climescu, fost elevu a Scólei Normale superioare din Paris”; ,,Licenţiaţu în Ştiinţele Matematice şi Fizice, Profesor la Universitatea din Iassi”, Tip. Lucrătorilor Români Associaţi, 1872; ,,Curs de aritmetica raţionată, pentru uzul elevilor din şcolile secundare, de Constantin Climescu, Fost elev al Şcoalei Normale Superioare din Paris, Licenţiat în Ştiinţele Matematice şi Fizice de la Facultatea de Ştiinţi din Paris, Profesor la Facultatea de ştiinţi din Iaşi”, Bucuresci (Stab. Grafic I. V. Socecu), 1890; ,,Aritmetica raţionată, de Constantin Climescu. Membru corespondent al Academiei Române”, Ed. II corectată. Iaşi, Edit. şi tip. ,,H. Goldner” 1896; ,,Curs de ştiinţele matematice pentru şcolile secundare”; ,,Curs de geometrie analitică predat la Facultatea de Ştiinţi din Iaşi de Constantin Climescu, Profesor la Facultatea de Ştiinţi din Iaşi. Membru Corespondent al Academiei Române, Partea I. Secţiuni conice”, Iaşi (Tip. ,,H. Goldner”), 1898; ,,Geometria elementara pentru uzul elevilor din şcolile secundare şi candidaţilor la examenul de bacalaureat de Constantin Climescu”, Bucureşti (Stab. grafic I. V. Socecu), 1890; Idem, pentru elevii din şcolile secundare, Ed. II. Iaşi, Edit. Tipo-Litografiei ,,H. Goldner”, 1895.
(Sursa: Text adaptat și actualizat, site-ul Bibliotecii Județene ,,Costache Sturdza” din Bacău, la https://www.bjbacau.ro/2020/11/30/constantin-climescu/)
Foto 1: Radu D Rosetti: Site-ul ,,galeriaportretelor.ro”, la https://galeriaportretelor.ro/item/radu-d-rosetti/. Datare imagine: 1933, Fotograf / Artist:
Atelier / Editura: -, Sursa foto: Fototeca Muzeului Naționa de Istorie a României (MNIR), Deținător: MNIR
Foto 2: Radu D. Rosetti, poezia ,,Numai una”: Site-ul ,,Lumea Poeziilor Celebre”, la https://www.facebook.com/groups/LumeaPoeziilorCelebre/posts/3069303859917605/
Foto 3, 4, 5, 6, 7: Site-ul ,,Scala Boutique Hotel”, la https://scalaboutiquehotel.ro/ro/
Foto 8: Victor Anastasiu, site-ul revistei Forțelor Aeriene Române ,,Cer Senin”, la https://www.facebook.com/roafcersenin/photos/victor-anastasiu-un-medic-genial-devotat-meseriei-de-pilotmartie-1916-a-fost-bre/490637887798172/?_rdr
Foto 9: Constantin Climescu: Site-ul Wikipedia.ro, la https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Climescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Climescu1.jpg, preluare din volumul Gh. Platon, V. Cristian (red. coord.), ,,Istoria Universității din Iași”, Ed. ,,Junimea”, Iași, 1985, anexe.
Foto 10: Slănic-Moldova, imagini vechi, din colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și ziarului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj
Foto Imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile de epocă publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și altele.
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(Va urma)
