Skip to content

Noutăți

Valea Cașinului este unul dintre cele mai atractive areale turistice din județul Bacău, plin de istorie și legende, singurul din județ în care se află cea mai mare cădere naturală de apă și care adăpostește capra neagră, specie protejată şi una dintre cele mai valoroase din fauna ţării noastre. Peisajul, de o frumusețe debordantă în orice anotimp, este întregit de două cascade, cu totul speciale: ,,Buciaș”, cu o înalțime de aproximativ 15 metri, cea mai mare din județ, și „Fata Moartă”, care amintește de o legendă tristă, ca și de eroismul și suferința ostașilor români care au luptat pe Valea Cașinului în timpul Primului Război Mondial.
Însăși Regina Maria a petrecut luni întregi pe frontul din Caşin, unde a îngrijit răni, a pansat suflete şi cel mai important, a sădit iubirea de patrie în inimi de viteji.
Pe muntele „Fata Moartă” şi-a dat viaţa pentru ţară în toamna lui 1916 și locotenentul Alexandru Florescu din Ploieşti. Trupele lui cuceriseră muntele ocupat de duşmani printr-o ofensivă teribilă, înaintând pieptiş de-a lungul coastei muntelui. Când a fost încercuit de trupele inamice, a refuzat să se predea. A căzut doar după o crâncenă luptă la baionetă. Scrisoarea de înștiințare a morţii eroului trimisă soţiei lui, Victoria, este păstrată și acum în arhivele comunei Mănăstirea Caşin. Locotenentul îşi doarme azi somnul de veci alături de alţi 8.000 de viteji în cimitirul eroilor din Mănăstirea Caşin, mai mulţi decât toți locuitorii din comună.
Și tot aici, a fost mobilizat sublocotenentul Ioan Missir, din Regimentul 8 Vînători (botoşănean la origini), care va participa la toate campaniile războiului din 1916-1917, urcând treptele ierarhiei militare până la gradul de căpitan. A luat parte la cele mai importante momente ale acestui război. A fost şi în prima linie, a trecut dintr-o aventură în alta și a supravețuit pe muchie de cuţit.
Este o experienţă unică descrisă în cele mai mici amănunte în romanul său intitulat chiar ,,Fata Moartă”, considerat cel mai bun jurnal de război din literatura română. Ritmul accelerat în care se succed acțiunile de luptă la care asistă și participă efectiv autorul, care este astfel și narator și personaj, sinceritatea cu care sunt reproduse acestea, inclusiv atrocitățile petrecute de ambele părți, alternarea momentelor de maximă tensiune cu cele detensionate, asigură veridicitatea și autenticitatea acestei scrieri, despre care istoricul Nicolae Iorga spunea: „Se vede de aci cât de mult talentul răsare din emoţia lucrului văzut bine, înţeles adânc şi întovărăşit de acele mişcări ale inimei, fără care şi cel mai mare dar de scris nu dă decât pagini moarte.”
În legătură cu titlul ales, autorul ne explică: „Pentru litera rece a hărții, Fata Moartă este un punct trigonometric, cota 1.175, însemnat cu negru”. Dar tot acesta ne spune că, mai întâi de toate, titlul romanului este generat de povestea unei fete moarte din dragoste care apărea soldaţilor în clipa morţii. Pentru cei de prin părțile locului, „Fata Moartă” a fost și rămâne o legendă tristă: „Demult, o fată, mai frumoasă decât toate fetele din șapte sate, era îndrăgostită de un flăcău. Prins cu arcanul și dus la oaste, acesta dezertează de dorul fetei și, înfruntând legea, vine într-o noapte acasă. Dă de știre mândrei lui, se ascunde în munți și, pe poteci cunoscute numai de dânșii, își duc, furișându-se, dragostea lor vinovată. Hăituit, dezertorul se face haiduc, iar haiducul stăpânește munții și văile Cașinului. Se înjgheabă poteri, fata îi dă de veste și, în dragostea ei, nu vrea să-l părăsească. Încercuiți, ajung pe un plai, hotar în hotar cu Țara Nemțească. Fără scăpare, își riscă viața și când potera strânge lațul găsesc pe plai fata înjunghiată, iar haiducul – zdrobit în prăpastie”, menționează Ioan Missir în cartea sa.
Pentru cei care au luat parte la luptele din preajma Cașinului, denumirea „Fata Moartă” a devenit însă simbolul unei și mai mari drame: „Pentru noi combatanții – spune Ioan Missir – este o dâră de sânge tânăr și curat; este locul unde trunchiurile copacilor, retezați de uraganul artileriei, poartă schije și gloanțe, unde fiecare brazdă e însemnată. Este locul sfredelit de tranșee inamice și dușmane, unde am trăit două luni de încercări desperate, de atacuri câștigate și frânte sub bombardamente infernale. Este locul unde am tăiat aripile acvilelor bavareze îmbătate de asalt și unde, întăriți în credința unei biruinți târzii nu am dat îndărăt decât sub valul uriaș inamic. Acolo, la câțiva metri de inamic, îngropați în șanțuri, muream de nostalgia trecutului și amintirilor noastre, fără speranță de reîntoarcere la zile senine și frumoase. Pentru cei rămași acasă, Fata Moartă este locul către care a zburat gândul reîntoarcerii celui drag plecat pe front, prefăcut în cimitir, unde soți, frați ori părinți au închis ochii pentru totdeauna”.
Romanul ,,Fata Moartă”, care a suscitat elogiile unor importanţi critici literari, a cunoscut mai multe ediţii (cinci în primii opt ani, alte două peste câteva decenii) și a fost încununat cu două premii mult râvnite, unul al Societăţii Scriitorilor Români (în 1938), altul al Academiei Române (sesiunea 1937-1938), iar autorul ei a fost admis, cu derogare de la statut, în Societatea Scriitorilor Români.
Senzaționala carte a lui Ioan Missir poate fi citită în format electronic, la
https://pdfslide.tips/documents/fata-moarta-de-ioan-missir.html
Sursa foto Cascada ,,Fata Moartă”: Accipiter Gentilis Q. – Operă proprie, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=93406497