Sunt zile în care activitatea de promotor turistic și cultural se transformă în binecuvântare. Așa a fost și noua mea întâlnire cu un grup extraordinar de turiști sosiți la Slănic-Moldova, de departe, din Săsar (comuna Recea), de lângă Baia Mare, Maramureș.
Oaspeții noștri au descoperit ce înseamnă inima mare a Moldovei chiar la Complexul ,,Dobru” din stațiune, în popasul lor din 14 – 15 septembrie a. c. Aici, familia Bogdan și Alina Șova, împreună cu echipa lor, i-au primit cu acea ospitalitate caldă, tipic moldovenească, care ne face mândri de zona noastră.
Pas cu pas prin trecutul stațiunii
Periplul nostru a început în Pavilionul de Muzică din Parcul Central. A fost momentul nostru de bucurie, în care le-am deschis file din istoricul stațiunii și le-am descris pe scurt povești din viața de altădată a Slănicului.
Apoi, la pas, am traversat parcul. Am trecut pe lângă punctul spiritual al stațiunii, Biserica ,,Sfântul Ilie”, ca și pe lângă clădiri care încă respiră eleganță și amintiri, precum Hotelul ,,Venus” (cel mai mare din stațiune și situat la cea mai mare altitudine, de aprox. 600 metri), Vila ,,Siam” (singura vilă exclusivistă de 5 stele din România), Hotelul ,,Perla” (fosta emblemă a turismului slănicean din perioada comunistă), Hotelul ,,Coroana Moldovei” (investiție a Olteniei), până când am ajuns acolo unde a început totul: la primul izvor mineral, descoperit la 20 iulie 1801.
Cazinoul Regal: De la cultură populară la efervescența studențească
Un popas deosebit l-am făcut la maiestuosul Cazinou Regal, unde le-am împărtășit turiștilor istoricul său fascinant și felul în care această clădire a vibrat în timp. Le-am povestit nu doar despre frumusețea perioadei ,,Belle Epoque”, ci și despre perioada comunistă, când Cazinoul a funcționat ca și Casa de Cultură a orașului, găzduind o bibliotecă, un cinematograf, spectacole de teatru și de estradă, inclusiv pe cele ale Teatrului Popular de Comedie, primul de acest gen din țară.
Cea mai mare surpriză pentru oaspeți a fost să afle că, între anii 1981 și 1987/88, Cazinoul devenea inima Taberei studențești de iarnă de la Slănic-Moldova (pandantul celei de vară de la Costinești, ambele inițiate de Nicu Ceaușescu pentru destinderea atmosferei studențești).
În acea perioadă, peste 2.500 de studenți români și străini se reuneau aici în fiecare iarnă, într-o atmosferă plină de energie pozitivă, bucurie și optimism, când grijile și îngrijorările zilnice erau date uitării. Pe scena de la Slănic au evoluat atunci grupuri legendare precum „Vouă”, „Divertis” sau grupul coral „Song” (condus de Ioan Luchian Mihalea).
De cele mai multe ori, atmosfera era una incendiară, întreținută de mari trupe rock ca „Roșu și Negru”, „Voltaj 88”, „Iris”, „Progresiv TM” și de neuitatul Florian Pitiș, cu a sa celebră „Istorie a rock-ului românesc”. A fost o călătorie nostalgică în timp, pe care am imortalizat-o cu zâmbete într-o frumoasă fotografie de grup.
O comuniune prin muzică, dincolo de timp
Dar adevărata magie abia urma să se întâmple. Ne-am întors la Pavilionul de Muzică, iar oaspeții mei, membrii Corului bisericesc al parohiei „Înălțarea Sfintei Cruci” din Săsar, un ansamblu cu o tradiție extraordinară, care în anul 2024 a împlinit o jumătate de secol de existență, ne-au oferit tuturor celor aflați în parc, un dar neprețuit: un mini concert de muzică religioasă.
Când vocile lor s-au unit sub cupola Pavilionului, timpul s-a oprit în loc. Spațiul s-a umplut de o sfințenie aparte, tocmai acolo, în locul istoric unde, pe 25 iulie 1889, geniul muzicii românești, George Enescu, urca pe scenă pentru a susține primul său concert în fața publicului, pe când încă nu împlinise vârsta de 9 ani.
Să auzi rugăciunea noastră de zi cu zi, „Tatăl Nostru”, cântată cu atâta evlavie și puritate în același loc binecuvântat de debutul lui Enescu, a fost o premieră copleșitoare. Atmosfera a devenit rapid una de profundă comuniune. Nu am fost singurul mișcat de acest moment; turiștii care se relaxau pe bănci la acea oră s-au oprit din plimbare, s-au lăsat cuceriți de armonia vocilor și au asistat încremeniți de emoție la întregul concert. Cu toții am simțit, preț de câteva minute, fiori de bucurie curată și lacrimi în ochi.
Apoi, grupul s-a îmbarcat în autocar și a plecat spre casă, dar a lăsat în Parcul Central din Slănic-Moldova un ecou sfânt și o energie pe care o mai simțim cu toții și acum.
Pe această cale, le mulțumim din suflet acestor oameni minunați, pentru că au reușit, în primul rând cu sufletul, să transforme o zi obișnuită într-o amintire prețioasă pentru o viață întreagă!
P. S. Remarcabila corală din Săsar păstrează vie flacăra tradiției încă din anul 1950.
Înființat la inițiativa preotului paroh Onisim Gheorghe, corul a fost condus inițial de dirijorul Lazăr Bogar, succedat apoi de cântărețul bisericii, Samoilă Aurel, iar în prezent este îndrumat cu multă dragoste, de doamna Săsăran Maria.
Cântecul lor aduce cu sine un strop din solemnitatea și autenticitatea Maramureșului istoric, pentru care merită recunoștința noastră, cu îndemnul: Vă așteptăm cu drag să mai treceți pe la noi!