Ansamblul sculptural ,,Creații personale realizate în Tabăra Națională de Sculptură a Studenților, Slănic-Moldova, 1987”
Simpozioanele („taberele”) de sculptură au constituit un remarcabil reper identitar al artei contemporane românești în anii ’70 -’80 ai secolului al XX-lea, iar prin succesiunea edițiilor derulate de-a lungul anilor s-au format în România adevărate ,,muzee în aer liber”, după cum afirma criticul și istoricul de artă Ion Frunzetti.
Taberele de sculptură erau destinate participării prioritare a proaspeților absolvenți ai secțiilor de sculptură din învățământul artistic superior. Lucrau în simpozioane și reprezentanți ai altor generații, după cum au fost și cazuri în care un plastician a fost prezent în câteva ediții ale aceleiași tabere. Trebuie menționat și faptul că taberele de sculptură erau organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din România, cu sprijinul autorităților locale. În funcție de materialul de lucru ce exista în zona în care se desfășura simpozionul, se stabilea identitatea acestuia: sculptură în piatră, în lemn, în metal.
Aceste reuniuni lucrative ale sculptorilor (vara era îndeobște anotimpul lor) nu erau tutelate de o tematică impusă, ceea ce marca o diferență semnificativă față de arta monumentală oficială, precum busturile monumentale în piatră aflate în imediata vecinătate.
O dovadă în acest sens și o mărturie în timp o reprezintă lucrările de față realizate în Tabăra Națională de Sculptură a Studenților, 1987, Parc Slănic-Moldova.
Explicaţii fotografii ataşate
Foto 1. Compoziție – Autor: Maria Curticăpeanu, 1987
Foto 2. Miriapod – Autor: Radu Brehnescu, 1987
Foto 3. Lucrare fără denumire – Autor: Autor neidentificat, 1987
Foto 4. Ana lui Manole – Autor: Autor neidentificat, 1987
Foto 5. Relicvă – Autor: Rudolf Kocsis, 1987
Din acest ansamblu mai făcea parte și lucrarea sculptorului Laurențiu Tudorache, ,,Germinație II”, care nu mai există în prezent.