Skip to content

Noutăți

,,Ziarul Curierul Slănicului Moldova” – principalul promotor al imaginii stațiunii Slănic-Moldova în perioada ,,La Belle Epoque”  este un proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), reprezentat prin Romulus-Dan Busnea – inspector de specialitate și publicist, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului online ,,Deșteptarea”.
Este vorba despre primul serial online care prezintă primul ziar dintr-o stațiune românească, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg și anume, ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al stațiunii atât de frumos denumită „Perla Moldovei”, pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Serialul poate fi urmărit în continuare pe site-ul ,,Deșteptarea”, la https://www.desteptarea.ro/, ca și pe cel al SPJPTCAS Bacău, la www.turism-bacau.ro.
Acest nou episod pe care vi-l prezentăm astăzi, cel cu numărul 50, care este și cel mai lung de până acum, prezintă ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 2, Anul X, Marți, 19 iunie 1912.
Din sumarul acestui număr: Popularizarea stațiunii, o datorie a presei; despre un ,,moldovenism balnear” inofensiv și binevenit; ecouri din sezonul de anul trecut; crâmpeie din viața Slănicului surprinse într-o zi din noul sezon; prof. dr. Emanoil Riegler sosește la Slănic, nu doar în calitate de epitrop (cu o propunere în premieră), ci și de cercetător al apelor minerale; ,,feruginoasele” Slănicului; distracțiile, marea atracție a stațiunii; însemnătatea izvoarelor în versurile săptămânii; în reclamele ziarului apar ,,Frații Dr. Konya”, alte două mari nume ale medicinei românești, unul dintre ei, cu o importantă contribuție la studiul, analiza și exploatarea izvoarelor minerale de la Slănic-Moldova; medicii Slănicului în 1912; o interesantă dizertație despre om și natură cu trimitere către beneficiile terapeutice ale stațiunii; flash info.
Așa cum s-a mai arătat și anterior, principalul obiectiv al ziarului îl constituie promovarea stațiunii, paralel cu stimularea demersurilor care se fac pentru dezvltarea și modernizarea acesteia, ca și pentru creșterea numărului de vizitatori. Iar ziarul consideră că este o datorie a presei, nu doar a celei locale, de a susține această stațiune și de a-i face și pe cei care se duc în alte locuri de băi din străinătate, să nu ezite și să viziteze neapărat acest minunat loc de terapie și recreere din inima Carpaților, care este Slănicul-Moldovei.
,,Cititorii care au urmărit activitatea de până acum a ziarului nostru, care a intrat în al 10-lea an de existență, au putut constata foarte lesne că programul `Curierului Slănicului` se rezumă la un singur lucru: acela de a populariza cât mai mult această importantă stațiune și de a pune în evidență toate avantajele care ar putea rezulta pentru aceia care, în timpul sezonului de vară, își caută un refugiu, pentru regenerarea fizică și morală. Fără a fi un simplu buletin balnear, cum sunt foile ce apar în stațiunile principale din străinătate, `Curierul Slănicului` a luat proporția unui adevărat ziar modern, relevând nu numai importanța incontestabilă a izvoarelor sau frumusețea nemărginită a locurilor din împrejurimi, dar în aceeași măsură se ocupă de toate chestiunile actuale din stațiune”.
Bineînțeles, precum spune și ziarul, Slănicul-Moldovei, a cărui faimă a trecut demult hoarele țării, nu mai are nevoie de obișnuita reclamă care se face stațiunilor balneare și climaterice, dovada fiind în numărul mare al vizitatorilor, care crește sezon după sezon. ,,Totuși – mai spune ziarul -, în interesul pur al localității acesteia vrăjitoare, e de datoria confraților noștri din presa cotidiană națională să se ocupe cât mai pe larg și cu tot interesul ce-l merită, de această principală stațiune, podoaba țării românești, pentru ca nimeni dintre aceia care-și permit luxul voiajelor prin străinătăți, să nu se lipsească de plăcerea de a vedea și Slănicul din Moldova. Să fie siguri stimații noștri confrați, că vor face o faptă lăudabilă și că astfel, vor avea recunoștința tuturor vizitatorilor stațiunii”.
Ziarul revine la o altă temă abordată și cu alte ocazii, cea referitoare la expresia ,,moldovenism balnear”, pornind de la ideea că ,,s-a abuzat, desigur, prea mult de cuvintele acestea, semipolitice și semigeografice, respectiv, moldovenism și muntenism”. Explicația ziarului, bine ticluită, îndreaptă atenția până la urmă, tot asupra Slănicului: ,,Nu este nicio exagerare când afirmăm că Moldova, oricât s-ar îndărătnici unii s-o privească inferioară Munteniei surori, posedă cea mai de frunte stațiune a țării, mândrul și neântrecutul, zis pentru o deplină siguranță, Slănicul Moldovei. Frumusețile Sinaiei nu le tăgăduiește nimeni; priveliștile splendide ale Carpaților le admirăm cu toții și cu sufletul plin de farmec. Dar niciunul dintre punctele acestea nu întrunește în același timp calitățile Slănicului, care în afară de frumusețile natural neasemănate, se numără printre cele dintâi stațiuni ale Europei, în ceea ce privește calitatea excelentă a apelor sale minerale. Sunt oare, excursiile mărețe și pline de taine mai puțin impresionante și sugestive în împrejurimile Slănicului, decât în miezul Carpaților? Evident că nu! Și pierd ele oare, din splendorile lor îndrăznețe, prin faptul că sunt întreprinse de călători și călătoare, care și-au calmat nervii și stomacul mulțumită apelor alcaline și hidroterapiei minunate ale Slănicului? Desigur că nu! De ce dar ne-am jena întru a susține necontenit că este o sfântă datorie a noastră, a Moldovenilor, în primul rând, adică să preferăm Slănicul nostru, înaintea oricărei stațiuni balneare sau climaterice? Dimpotrivă, noi credem că din acest punct de vedere, Moldovenismul nostru inofensiv și binevenit, va fi aprobat de toată lumea românească”. Păi, nu-i așa?
Sezonul de anul trecut nu a rămas fără ecouri, așa că, ziarul slănicean a salutat pledoaria pentru prelungirea viitoarelor sezoane, pe care a susținut-o un reputat medic și publicist, în fața unui mare număr de medici sosiți în stațiune, cu prilejul unei excursii științifice: ,,Cu această ocazie, dl dr. Sabner-Tuduri, distinsul medic bucureștean, a ținut colegilor săi, o interesantă cuvântare, insistând asupra necesității prelungirii sezonului balnear al stațiunii noastre. Printre altele, dr. Sabner-Tuduri, a spus: `Corpul medical românesc nu poate da un concurs mai eficace Slănicului, decât dându-i ceea ce îi lipsește: un sezon mai lung. Noi cu toții trebuie să-i consiliem pe clienții noștri, pentru a veni în iunie, iulie, august și chiar în septembrie. Numai atunci, când Slănicul va avea 3 – 4 luni de sezon, această frumoasă localitate va putea progresa după cum merită`. Sperăm ca frumoasele cuvinte ale medicului Sabner-Tuduri să-și găsească răsunetul cuvenit”.
Câteva crâmpeie din viața Slănicului sunt surprinse într-o zi din noul sezon (poate cea mai completă descriere de până acum), sub forma unui așa-zis proces-verbal de constatare, cu mențiunea că, la Slănic, toată lumea este foarte matinală: ,,De la 6.00 dimineața nu mai doarme nimeni. Lumea se îmbracă în pripă și în răcoarea dimineții pornește la izvoare. La Izvorul Nr. 3 afluența e mai mare. Aici cântă muzica până la 8 dimineața, pe când din paharele groase, cuconițe, domni tineri și mai bătrâni sorb încet, ca dintr-un nectar delicios, apa sulfuroasă a izvorului. O plimbare de o jumătate de ceas prin umbra pădurii, după care toți revin în centru. E ora cafelei cu lapte, care prin legea contrastului, pare la Slănic, de zece ori mai bună ca în altă parte. De la ora 8.00 încep și băile iar fiecare își are ora și minutul fixate de mai înainte, căci întârziere nu încape. Și iată-te iarăși pe drumul izvoarelor, până la Stabilimentul de hidroterapie. Operația e scurtă. Altă plimbare de o jumătate de ceas și pe urmă înapoi spre centru, unde, pe lângă poiană, aleile din fața hotelurilor sunt largi, curate și pline de soare. Nici nu știi când s-a făcut 11.00, ora poștei, când în fața chioșcului cu cărți poștale și volume de literatură ușoară, se grupează nerăbdătorii așteptând gazetele. Când trăsura de poștă întârzie, nerăbdarea devine febrilă. În sfârșit, iată-le, ce mai, o adevărată devastare. Numele ziarului – mai întotdeauna `Universul` – de multe ori și cu vreo corespondență locală, trece într-o clipă din gură în gură și orice s-ar spune într-însa, publicul o citește cu nesaț. Asortat fiecare cu câte două-trei gazete, reintră în parc, unde muzica iarăși cântă, face vreo două mici tururi prin fața băncilor garnisite de toalete schimbate și mai apoi se îndreaptă spre restaurant. În timpul dejunului, cei doi factori poștali ai Slănicului trec din masă în masă și găsesc pentru fiecare câte ceva”. Urmează după-amiaza, când nu ar trebui să se doarmă, conform prescripției medicale publicată în toate carnetele pacienților, dar, notează ziarul, între orele 13.00 – 15.00, viața nu se vede mai pe nicăieri, cu excepția salonului de sus al Cazinoului, unde ,,profesioniștii jocurilor de noroc învârtesc câte un `poker` sau o mică `panterolă` – pe mize destul de bunicele, lucru care se întâmplă la aceeași oră prin hoteluri și grațioaselor cuconițe, uneori pe mize mult mai delicate…”
Ziua continuă și începând cu ora 16.00 se reia cura izvoarelor, cu o afluență mai mare acum la Izvorul Nr. 1, iar după unul sau două pahare, lumea își continuă plimbarea și poposește ori în poienița ,,Trei Fagi”, unde se poate juca și tenis de câmp, ori ceva mai sus, la Cascada, unde ,,bănci misterioase îmbie pe rafinați cu umbra lor voluptoasă, iar mesele curate te poftesc la consumații bune și ieftine”. Spre seară, pe fondul muzicii militare, vizitatorii se îndreaptă spre restaurante, iar după masă urmează o scurtă promenadă pentru digestie, în timp ce luminile se-aprind, iar Cazinoul este o feerie. Și ziarul își încheie jurnalul, cu distracțiile care îi acaparează pe toți: ,,După cină și plimbarea de seară, lumea se împarte în trei: o parte rămâne pe terasă, la restaurant sau la cofetărie, alta intră la drăguțul teatru din mijlocul Cazinoului, iar alții se amuză pierzând sau câștigând la căișori, până când oboseala zilei le aduce aminte că a doua zi, la ora 6.00, vrând-nevrând, trebuie să fie la izvoare”.
Iată că, prof. dr. Emanoil Riegler, o altă somitate a lumii medicale sosește și în acest sezon la Slănic, pentru a-și continua studiile și cercetările asupra acțiunii terapeutice a izvoarelor minerale de aici. Pe lângă aceasta, în calitatea sa de epitrop, domnia-sa ,,va inspecta diferitele instalații medicale, hotelurile și serviciile administrative din stațiune, luând și măsurile necesare, astfel ca vizitatorii să nu se plângă de niciun neajuns”. Născut în comuna Oituz (fostă Grozești, Bacău), Emanoil Riegler (1854 – 1929) a fost un medic, farmacolog, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Iași și membru corespondent al Academiei Române. Împreună cu fratele său geamăn, Mauriciu Riegler (a cărui fiică a fost mama fostului academician Constantin Bălăceanu-Stolnici), au urmat studiile medicale la Universitatea din Viena, obținând titlul de doctor în medicină în 1880. Un alt frate, Paul Riegler, a fost medic veterinar, decan al Facultății de Medicină Veterinară din București și fondator al Institutului Pasteur din București (1909). Emanoil Riegler revine la Iași în anul 1881 și ocupă postul de profesor suplinitor al catedrei de Chimie a Facultății de Medicină, devenind anul următor profesor titular. În 1903 a înființat la Spitalul ,,Sf. Spiridon”, Serviciul de clinică terapeutică. Emanoil Riegler a fost medic internist și profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Preocupat de dezvoltarea asistenței medicale, el a fost organizatorul serviciului de asistență de urgență (,,Salvarea”) în orașul Iași.Emanoil Riegler a fost ales membru corespondent al Academiei Române în martie 1904. În perioada 1904 – 1905 el a fost președintele Societății de Medici și Naturaliști din Iași, societate ce publică Revista Medico-Chirurgicală, prima revistă medicală românească. Emanoil Riegler este creatorul metodei biuretului, o metodă biochimică de dozare a proteinelor. Datorită lui Emanoil Rigler (având şi calitatea de epitrop) spitalele din Roman, Botoşani, Focşani, Tîrgu Ocna, Băceşti – filiale ale Epitropiei Sf. Spiridon – au fost reparate şi modernizate, la care se mai adaugă și Mănăstirea Războieni, proprietate a aceleiași epitropii.
Foarte interesant este și faptul că Emanoil Riegler a elaborat un proiect de lege, pe care l-a înaintat Guvernului, solicitând înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni pentru exploatarea şi modernizarea așezământului balnear de la Slănic-Moldova, ca şi pentru construirea unei căi ferate care să lege stațiunea de localitatea Târgu-Ocna. Și ziarul prezintă această știre, fără a menționa însă, numele medicului Riegler: ,,Suntem informați că s-a emis ideea constituirii unei asociații particulare, care să preia conducerea și exploatarea Băilor Slănic. Ideea nu este rea și va fi cu siguranță serios dezbătută”. Activitatea ştiinţifică a lui Emanoil Riegler numără peste 100 de lucrări, ce cuprind importante cercetări de chimie analitică, biochimie clinică, patologie renală, hepatică, diabet. Poate fi considerat primul medic, din ţara noastră, care a înţeles necesitatea şi importanţa biochimiei clinice şi a militat pentru încetăţenirea metodelor paraclinice în diagnosticul bolilor interne. A conceput terapeutica pe baze ştiinţifice, căutând să înlocuiască tratamentul empiric (pe bază de leacuri) printr-un tratament raţional, bazat pe compoziţia chimică şi acţiunea farmacodinamică a medicamentelor. A participat la numeroase congrese internaţionale, reprezentând cu cinste ştiinţa românească. (Prof. Cezar Ventaniuc, ,,Oameni pentru noi – Dr. Emanoil Riegler (1854 – 1929)”, în revista ,,Pentru Noi” (aprilie – mai 2009) a Școlii de Arte și Meserii ,,Dr. Emanoil Riegler”, comuna Ștefan cel Mare, pp. 2 – 3).
Un articol din acest număr al ziarului este dedicat divertismentului din stațiune, (,,Petrecerile din Slănic”), căci într-adevăr, nimic nu-i lipsea Slănicului în acea perioadă, poate, aș înfrăzni să spun, cea mai frumoasă din istoria sa: ,,Cea mai bună stațiune balneară din țara noastră, nu e numai un fericit locaș de regenerare sufletească și întărire fizică pentru sezonul de vară, ci și un locaș de variate distracții și petreceri, care sunt cu atât mai delicioase, cu cât au loc în mijlocul unor priveliști natural, cum numai în basme se pot găsi”. Se reamintește că și în acest sezon 1912, Administrația Băilor a ținut să înzestreze Slănicul, cu tot felul de mijloace de agrement, care să fie pe placul tuturor vizitatorilor: ,,În primul rând a fost angajată pentru întreg sezonul, excelenta muzică a Regimentului 10 Artilerie din București, care a studiat și va cânta tot ce este mai bun din repertoriul clasic și modern. Serile de la Slănic vor fi seri de artă. Pe lângă diferitele concerte ce vor fi anunțate din timp, Trupa Teatrului de Operetă din București, alcătuită din elemente valoroase puse sub conducerea maestrului Alecu Bărcănescu (prezentat în episodul trecut, n. a.), va juca pe scena Cazinoului, un număr de piese admirabile, care vor face deliciul spectatorilor. În afară de aceasta, publicul din Slănic va mai avea o superbă trupă dramatică și de comedii, pusă sub direcția talentatului societar al Teatrului Național din Iași, actorul Mihail Popovici junior (1865 – 1960)”. Acesta a fost un pilon de bază al teatrului românesc, căruia i-a dedicat aproape 40 de ani din viaţa sa. În 1884 a fost angajat la Teatrul Naţional din Iaşi, pe care l-a slujit cu talent şi dăruire până în anul 1923. De-a lungul timpului, el a fost partenerul unor mari actori ca Matei Millo, Agatha Bârsescu, Aristizza Romanescu, Aglae Pruteanu, State Dragomir şi alţii. Actor complex, a abordat drama, melodrama, vodevilul etc. A funcţionat şi ca profesor la Conservatorul din Iaşi, la Catedra de Declamaţiune, între cele două războaie mondiale (Biblioteca Județeană ,,Gheorghe Asachi” – ,,Personalități ieșene. Aniversări și comemorări 2020”, Editura ,,Asachiana”, Iași, 2020, la https://bjiasi.ro/wp-content/uploads/2021/07/2020-personalitati.pdf). Distracțiile vor continua la Cazinou și pe terasa acestuia, unde vor mai fi organizate jocuri de căișori, serate dansante, baluri mascate sau de costum, bătăi cu flori, proiecții de filme. În stațiune și prin împrejurimi, vor avea loc diverse jocuri sportive, inclusiv pentru copii, excursii etc”.
La rubrica ,,Medicina în Slănic” se vorbește despre ,,Feruginoasele Slănicului”, ape minerale care conțin ioni de fier și bioxid de carbon, dar şi foarte frecvent săruri de claciu şi sulfaţi clorurosodici. Sunt indicate în maladii infecţioase cronice, intoxicaţii cronice, hemoragii repetate, în carenţă de fier exogen sau în caz de parazitoze şi boli de ficat.
Dar iată ce lămuriri ne sunt aduse, foarte valoroase pentru istoricul apelor minerale din stațiune: ,,Este astăzi dovedit că toate izvoarele Slănicului conțin fier în proporții variate; însă predominanța fierului o întâlnim la izvoarele nr. 4, 5 și 8, care sunt denumite și `feruginoase`. Acțiunea fiziologică și terapeutică a fierului este foarte importantă, fiindcă este un element important al organismului și unul dintre cele principale ale sângelui, unde se găsește normal, în proporție de 0, 55 gr. la o mie de grame de sânge, adică 3 – 4 gr. într-un corp sănătos (omul are 5 – 6 kg. de sânge în organismul său). Fierul nu se găsește în organism în stare de libertate, ci combinat cu hemoglobina (unde fierul are rolul de fixare a oxigenului, n. a.), constituind astfel, `globulele de sânge` (adică globulele roșii, n. a.). Ca atare, el este privit de fiziologi, ca un element absolut necesar sângelui pentru întreținerea vieții, activând circulația generală și stimulând sistemul nervos. Cum însă fierul din sânge, sub diferite influențe morbide diminuează cantitatea sa normală, rezultă dferite afecțiuni; și, cum este normal a introduce în organism ceea ce-i lipsește, era evident ca izvoarele feruginoase să ajungă prin efectele lor la mare preț. Și în cazul nostru, izvoarele Slănicului, feruginoase cum sunt cele prezentate, pot fi întrebuințate ca atare, cu mare succes”. Și pentru a întări rolul și importanța izvoarelor de la Slănic-Moldova, ziarul publică o poezioară de o singură strofă, care sună așa: ,,`Salvarea îți vine din ceruri` / O știu cu toții ca și mine; / Cei din Slănic ne spun contrariul: / Salvarea din pământ ne vine!”
Și pentru că tot s-a vorbit despre izvoarele minerale de la Slănic-Moldova, i-am descoperit într-una dintre reclamele paginii de publicitate, pe Samuel și Karl Konya, reputați chimiști și farmaciști ai vremurilor. Aceștia au deținut la Iași, Farmacia Curții Regale „Frații Dr. Konya”, cunoscută și apreciată pentru produsele medicamentoase pe care le produceau după formule originale și apoi le comercializau, dar le și promovau intens, prin anunțuri de mică sau mare publicitate. Samuel Konya (1845 – 1940), farmacist și savant român de origine maghiară, s-a aflat printre primii chimiști care au studiat apele minerale de la Slănic-Moldova, Breazu (Iași), Bălțătești (Neamț), Strunga (Iași) etc. Efectul terapeutic al apelor minerale de la Slănic-Moldova a fost obiectul cercetării sale, ani la rând, timp în care a promovat intens dezvoltarea unei baze de terapie în această stațiune. Fratele lui Samuel Konya, Karl, era de asemenea un reputat chimist și farmacist. Acesta a ocupat funcția de farmacist șef al Epitropiei Spitalului ,,Sf. Spiridon”, cercetările sale fiind orientate spre aplicațiile chimiei în medicină (,,Samuel Konya, celebrul farmacist al Iașilor de altădată”, site-ul Iași multicultural la, https://www.iasimulticultural.ro/index.php/poi/Personalitati-SamuelKonya-celebrulfarmacistalIa-ilordealt-dat-130).
Nu o să insist prea mult asupra personalității și realizărilor lui Samuel Konya, pe care le voi prezenta într-un material dedicat medicilor și farmaciștilor care au studiat izvoarele minerale de la Slănic, ci o să mai amintesc doar că, în anul 1881, Samuel Konya publică în limba română la Iași și în limba germană la Viena, o importantă lucrare, intitulată „Cercetări și analize asupra apelor minerale de la Slănic”, susținând apele minerale din Moldova la Expoziția internațională de balneologie de la Frankfurt pe Main, din același an (Lipan V., ,,Istoria farmaciei române în date”, București, Ed. Farmaceutică, 2009, p. 108”, cf. site-ului MedicHub, la https://medichub.ro/reviste-de-specialitate/farmacist-ro/repere-farmaceutice-de-a-lungul-istoriei-iv-id-172-cmsid-62. La expoziția de la Frankfurt, izvoarele de la Slănic-Moldova au fost distinse cu medalia de argint!
În acest număr sunt prezentați cei trei medici coordonatori ai stațiunii din acest nou sezon, medicul N. I. Mețianu fiind prezentat într-un episod trecut al serialului. Cel de-al doilea, trecut ca dr. L. L. Russ, pare să fi fost fiul celebrului medic, Ludovic Russ junior, decedat în 1911, acesta din urmă fiind și el prezentat anterior (într-adevăr, pe unul dintre băieți lui l-a chemat tot Ludovic Russ, n. a.). Cel de-al treilea, dr. Andrei Antoniu, era nimeni altul, decât medicul bucureștean care în vara lui 1910 a depus plângere că a fost dat afară din hotelul ,,Racoviță”, pe motivul că a încălcat dispozițiile în vigoare ale administrației, adică, făcea concurență medicilor oficiali ai stațiunii, prin consultațiile pe care le oferea unor pacienți. Medicul a reclamat atitudinea conducerii, inclusiv a epitropului C. B. Pennescu, aflat atunci, în fruntea Epitropiei ,,Sf. Spiridon” din Iași. Epitropul a infirmat acuzațiile, pe care le-a considerat fără temei și l-a cam luat în balon pe medicul Antoniu în intervenția sa, ca drept la replică.Se pare însă că medicul reclamagiu a revenit la Slănic, dar într-o altă postură, cea de medic-șef al stațiunii! Dar iată, prezentarea oficială a celor trei medici, așa cum apare în ziar: ,,Dl dr. A. Antoniu, medic al Eforiei Spitalelor Civile din București, este medicul-șef al Slănicului, diriginte al stabilimentului de hidroterapie și medic consultant al băilor; Dl dr. N. I. Mețianu, doctor docent universitar și specialist în bolile de nas, gât și urechi, figurează ca medic consultant și diriginte al stabilimentului de inhalații și aer comprimat; Dl dr. L. L. Russ, medic al Eforiei Spitalelor `Sf. Spiridon` din Iași, este medic consultant și diriginte al instalațiilor de electricitate și băi hidroelectrice din Slănic. În afară de aceștia, serviciul medical în Slănic este îndeplinit de un numeros și distins personal medical, care îi asistă cu multă pricepere, pe domnii medici oficiali ai băilor”.
În articolul ,,Omul și Natura” este dezvăluită o interesantă dizertație cu titlul ,,Ce zice Englezul despre Români”, pe care a susținut-o la Ateneul Român, publicistul ceh, Jaroslav Victor Negrin, autorul volumului ,,Bohemian Grammar”. Este de fapt o conversație care a avut loc între autor și Sir William Maxwell, jurnalist, scriitor, funcționar public și corespondent de război englez. Acesta a mai fost și Guvernator al coloniei Gold Coast, astăzi Ghana. Atingând diferite probleme din sfera socială, economică și politică, jurnalistul englez, ,,care este un spirit viu de observație” și care a vizitat România, insistă pe tema dragostei de natură, a cărei lipsă ne-o impută astfel:
`,,Să nu mai spuneți că iubiți natura și că ocupațiile d-voastră vă rețin în orașe, căci nu iubiți mișcarea, nu vă place munca fizică, nu vă plac sporturile atât de nobile și atât de lesne de practicat la orașe. D-voastră nu iubiți natura, nu iubiți splendorile ei, nu vă place liniștea ei dătătoare de viață, rodnică de bogăție`. Imputarea englezului este și logică și întemeiată. În societatea noastră de astăzi, dragostea de natură așa cum au avut-o vechile familii românești, pare că a dispărut! Trebuie să ai oarecum un temperament artistic ca să poți gusta adevărata vrajă binefăcătoare a naturii. Și niciodată nu e timpul mai prielnic decât acum, în sezonul lunilor de vară. Precum sufletul are nevoie de înviorare, tot astfel și ochiul pare că cere o varietate de rusticism și plasticitate, de a vedea locuri pitorești, tăinuite, izolate, așa ca în basmele fantastice… Atunci și culorile ce ți le inspiră arborii, florile de câmp, stâncile, arborii, munții, codrii, aleile, vilele, căsuțele de țară, înteaga varietate ce o vezi prin locurile și stațiunile în care vilegiaturezi, îți apar într-o lumină nouă, așa cum nu o vezi și nu o simți la oraș… Și sufletul ți se înviorează, te simți împrospătat, renăscut parcă. Și atras de aceste comori dumnezeiești, uiți cel puțin pentru moment, întregul haos al orașului. Deci, toți aceia care resimțiți necesitatea de a respira un aer sănătos și a vă repauza în liniște, în milocul fermecător al naturii, toți aceia care vă pregătiți de vilegiatură, nu uitați de Slănicul Moldovei”.
Din rubrica ,,Informații”, la final mai aflăm următoarele: din ordinul Epitropiei a fost afișat în toate hotelurile și stabilimentele stațiunii, Regulamentul Băilor Slănic, o măsură foare bună, căci ,,menirea acestui regulament este de a impune ordinea, îndatoririle și drepturile vizitatorilor, precum și ale personalului medical și administrativ din Slănic; prin mulțimea persoanelor care și-au reținut camere la hotelurile și vilele Slănicului, avem plăcerea de a cunoaște și numeroase familii din Basarabia și Transilvania (pe atunci teritorii străine, n. a.); în urma intervenției Epitropiei Casei ,,Sf. Spiridon”, Ministerul Lucrărilor Publice a dispus ca șoseaua Tg.Ocna – Slănic să fie zilnic stropită; stabilimentul instalațiilor de hidroterapie a fost renovat și funcționează în cele mai bune condiții, la fel ca și instalațiile de băi calde de la hotelul ,,Racoviță”, menținându-se numărul cabinetelor pentru băile de acid carbonic; în urma intervenției Epitropiei de la Iași, Direcțiunea C. F. R. a dispus ca la trenul Iași – București, care pleacă la 9.05 seara din Iași, să se mai atașeze două vagoane de calsa a II-a, care vor merge direct la Tg. Ocna, astfel că, prin această măsură ,,se vor evita pentru vizitatorii din Iași, neplăcutele transbordări de până acum”.
Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Foto Emanoil Riegler: Site-ul ,,Dosare secrete”, la https://dosaresecrete.ro/medicul-iesean-emanoil-riegler-dragostea-de-stiinta-si-de-oameni/, din Fototeca MNIR;
Foto scene de bal: Site-ul ,,Radio România Actualități”, la https://www.romania-actualitati.ro/galerie/balurile-aristocratiei-si-baluri-populare-id144734.html.
Foto Farmacia ,,Frații Dr. Konya”: Site-ul ,,Iași multicultural”, la https://www.iasimulticultural.ro/index.php/poi/Personalitati-SamuelKonya-celebrulfarmacistalIa-ilordealt-dat-130).
Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
(Va urma)

Atracții turistice

Alarmare echipe Salvamont

0SALVAMONT

0725826668

Numar unic de urgență

112