Skip to content

Trasee turistice CULTURALE

Traseu turistic cultural:  Bacău (1) – Bacău (2) – Bacău (3) – Bacău (4) – Bacău (5) – Mărgineni Scorțeni-ArdeoaniBerești-Tazlău, Tescani(6)   Ardeoani Măgirești, Valea Arinilor(7)Moinești (8)– Comănești – Agăș –  Brusturoasa – Palanca – GhimeșFăget (9)  – Palanca (10) – Comănești (11)Dărmănești – Dofteana – Tîrgu Ocna (12)  Oituz(13) – Bogdănești Onești (14)

Monumentul „România biruitoare”, Bacău – se află în “Parcul Unirii–1 decembrie 1918” și a fost inaugurat în luna septembrie 2019 sub deviza “Vitejii României Biruitoare – Judeţul Bacău în Războiul Întregirii Naţionale”. Lucrarea monumentală din bronz a fost realizată la iniţiativa şi contribuţia Asociaţiei Unlimited Connections Bacău. Ansamblul sculptural a fost creat de artistul plastic Radu Ciobanu, din Satu Mare și este format din trei statui care îi reprezintă pe Regele Ferdinand I, Regina Maria și simbolul “României Biruitoare”. Monumentul promovează imaginea judeţului Bacău, la nivel naţional şi european, evidenţiind rolul băcăuanilor în Primul Război Mondial şi în realizarea Marii Uniri.

Observatorul Astronomic “Victor Anestin, Str. Ion Ghelu Destelnica nr. 8, Bacău – funcționează din 1978 în fostul turn de apă al orașului Bacău. A fost construit între anii 1910-1911. Din 22 iunie 1995, Observatorul Astronomic poartă numele lui Victor Anestin (1875-1919), care a fost un popularizator al astronomiei românești născut la Bacău, primul scriitor de S.F. din țară, fondatorul revistei „Orion” (prima revistă de astronomie din România) și al Societății Astronomice Românești. Observatorul a fost renovat recent, fiind dotat cu aparatura nouă și modernă. Observatorul cuprinde expoziții tematice, centre de informare, dotate cu monitoare 3D, o sală de spectacole pentru planetariu, un telescop și 2 lunete pentru a privi panorama orașului.

Ateneul, Str. Razboieni, nr. 22, Bacău.

Clădirea „Ateneu” este sediul în care își desfășoară activitatea Orchestra Filarmonică “Mihail Jora” din Bacău, care a fost înființată în anul 1956. Astăzi orchestra reunește un grup de aproximativ 75 de muzicieni talentați. Majoritatea instrumentiștilor fac parte din diferite formații camerale. Orchestra filarmonică susține aici concerte săptămânale în timpul stagiunilor permanente. De-a lungul existenței Ateneului, viața muzicală a orașului a fost îmbogățită cu concerte de muzică de cameră, recitaluri instrumentale sau concerte vocal-simfonice. Pe lângă concertele săptămânale din cadrul stagiunii, filarmonica organizează diferite festivaluri internaționale cum ar fi „Enescu, Orfeu Moldav” și “Zilele Muzicii Contemporane”.

Teatrul Municipal “Bacovia”, Str. Iernii nr. 7, Bacău.

Istoria acestei instituții începe în urmă cu aproape două secole, la 20 ianuarie 1848, când în oraș are loc prima reprezentație teatrală oferită de un grup de tineri băcăuani. Palatul Mărăști, clădirea în care trupa de teatru băcăuană își desfășoară astăzi activitatea, a fost inaugurat în 1929, iar în anul 1948 a fost înființat teatrul profesionist din Bacău. Teatrul Municipal „Bacovia”, dispune de o sală de 220 de locuri și de o sală studio de 80 de locuri. Eleganța sălii și acustica este considerată de unii specialişti a fi unică în Moldova, după cea a Teatrului Național din Iași.

Ansamblul Curții Domnești Bacău – ruine, Str 9 Mai, nr 48, Bacău a fost ridicat în vremea lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și este format din Casa Voievodală, Turnul de apărare și Biserica Domnească. De ridicarea construcțiilor s-a preocupat fiul lui Ștefan cel Mare, Alexandru, în perioada 1476-1481. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, după invazia turcilor la 1538, Casa Domnească și Turnul au fost distruse. La momentul actual se mai păstrează beciul fostei construcții, zidit din piatră de carieră.

Secția “Dumitru și Alice Rosetti-Tescanu” a Muzeului Național “George Enescu”, Tescani, Berești-Tazlău, funcționează în fostul conac al renumitei familii boierești Rosseti-Tescanu și are statut de monument istoric. Edificiul a fost construit în 1880 într-un parc dendrologic situat intr-o zonă colinară, la 37 de km de Bacău, în apropierea satului Tescani. Prin actul de donaţie făcut de Maria Cantacuzino-Enescu în 1947, conacul familiei sale a devenit aşezământ cultural. După întâlnirea Mariucăi Cantacuzino, născută Rosetti-Tescanu, cu George Enescu, în 1909, marele muzician a venit aici deseori, lăsându-se inspirat de pitorescul peisajelor din jur. La Tescani a definitivat capodopera sa lirică „Oedip”, pe care a dedicat-o Măriucăi, care i-a devenit soție.

Bustul pictorului Nicu Enea, Valea Arinilor, Măgirești a fost inaugurat, în satul în care s-a născut, în anul 2015 cu ocazia aniversării zilei pictorului și la împlinirea a 55 de ani de la moartea sa. Nicu Enea s-a născut în satul Valea Arinilor din comuna Măgirești. Graţie talentului său, Nicu Enea a fost desemnat, în 1934, să reprezinte România la Expoziţia Internaţională de Pictură de la Paris, unde a primit medalia de argint pentru portretul soţiei sale, intitulat „Elvira”. Restaurarea picturii de la Catedrala Ortodoxă din Chişinău, precum şi comenzile primite în anii ’40 de a picta palatele regale, reprezintă o dovadă în plus de recunoaştere a valorii sale. Ultimii ani i-a petrecut în Bacău, unde a pictat Biserica „Sfinţii Voievozi” şi cupola Teatrului „Bacovia”.

Monumentul Dada, Moinești.

Moineștiul este asociat cu vestigiile cetății dacice și cu numele lui Tristan Tzara (pseudonimul poetului și eseistului român Samuel Rosenstock, născut în Moinești și stabilit în Paris). Tzara a fost cofondatorul mișcării culturale Dada care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și în literatură. Monumentul Dada a fost ridicat, în anul 1996, la intrarea dinspre Bacău în Moinești în cinstea lui Tristan Tzara și a curentului artistic generat de acesta, la celebrarea a 100 de ani de la nașterea artistului. Monumentul a fost realizat de sculptorul german de origine română Ingo Glass.

Fostul punct vamal Cetatea Rakoczy, Ghimeș-Făget.

În satul Ghimeș, comuna Ghimeş-Făget, pe partea dreaptă a pasului Ghimeș, se văd ruinele cetăţii Rakoczy, care a fost ridicată de principele Gabor Bethlen. Timp de câteva secole, până în 1918, a fost punct vamal la granița cu Imperiul Austro-Ungar. Până la punctul vamal erau inițial 113 trepte. Când a fost construită calea ferată, societatea feroviară maghiară a reconfigurat dealul și a tăiat din trepte, la momentul actual rămânând 96 de trepte. În anul 2015, arheologii au scos la suprafață o serie de obiecte, printre care și borna care stabilea km 0 al căilor ferate maghiare. Și acum se mai pot observa șinele de cale ferată maghiară și cele ale Căilor Ferate Române, care se opresc în dreptul bornei zero.

Monumentul Eroului Emil Rebreanu, Str. Principală, Palanca – a fost ridicat în 1921, când a fost înmormântat cu onoruri militare, la solicitarea fratelui acestuia Liviu Rebreanu. Eroul a fost condamnat la moarte de un tribunal militar austro-ungar pentru că a dezertat din armata imperială și a refuzat să lupte împotriva oştirii române în Primul Război Mondial. Viața lui Emil Rebreanu l-a inspirat pe fratele acestuia în realizarea romanului „Pădurea spânzuraților”. Un nou monument a fost ridicat în 2012, pe locul unde a fost stabilit că a fost spânzurat și înmormântat martirul român.

Cimitirul Internațional al Eroilor din Primul Război Mondial, Comănești.

În oraşul Comăneşti se află singurul Cimitir Internaţional al eroilor din România, special construit în anul 1933 după încetarea ostilităţilor din Primul Război Mondial, unde au fost adunate osemintele eroilor căzuţi, pe Valea Trotușului, indiferent de tabăra din care au făcut parte, 165 de eroi fiind români. A fost construit în anul 1933 la inițiativa societății Cultul Eroilor, societate patronată de regele Carol al II-lea. Un rol important l-a avut Gheorghică Paraschiv, primar al comunei Comăneşti în perioada interbelică, care a avut inedita idee de a-i îngropa în noul cimitir pe toţi cei căzuţi în luptele din zonă, indiferent de naţionalitate, sau apartenenţa la o armată sau alta În fiecare an cu ocazia Zilei Eroilor, de Înălţare dar şi la 1 decembrie sau 15 august au loc activităţi de pomenire a soldatilor înhumaţi aici.

DCIM100GOPROGOPR0587.JPG

Monumentul-Muzeu “Măgura Ocnei”, Tîrgu Ocna.

Ridicat în memoria celor peste 14.000 de ostași români căzuți în Primul Război Mondial (1916-1918) pe fronturile de la Oituz, Coșna și Cireșoaia, monumentul eroilor de pe Dealul Măgura este unicat în țară, atât din punct de vedere arhitectural cât și prin prisma amplasamentului său (520 m altiudine). Construirea monumentului a început în anul 1925, sub domnia regelui Ferdinand și a reginei Maria și s-a terminat în anul 1928, sub domnia regelui Mihai. Muzeul deține o colecție de fotografii originale din primul război mondial, diferite tipuri de armament și muniție din primul război mondial, medalii onorifice acordate pentru fapte de vitejie și uniforme de soldat din anul 1917.

Monumentul Eroilor Cavaleriști, Oituz (Pasul Oituz) este un monument istoric comemorativ al militarilor români din armata cavaleriei, ridicat în zona unde Armata României a purtat cea de-a treia bătălie de la Oituz, în perioada Primului Război Mondial. Acesta este situat pe dealul Coșna, la cota 383, în zona satului Oituz din comuna Oituz. Monumetul a fost realizat, în perioada 1924-1931, de sculptorul Vasile Ionescu-Varo. La împlinirea a 600 de ani de atestare documentară a comunei Oituz, monumentul a fost restaurat și s-a construit o scară cu 106 trepte pentru a facilita accesul. Acesta are forma unui obelisc înalt de 5 m realizat din piatră, fiind așezat pe un postament din beton și piatră. La baza obeliscului se află un cavalerist în poziție de atac, un cal și un scutheraldic cu stema României din bronz, material din care este făcut și vulturul aflat în partea superioară.

Sculptura cu chipul lui Mihai Eminescu, Onești este o operă impresionantă inclusă in clasamentul celor mai frumoase sculpturi din lume. Lucrarea a fost realizată de Eremia Grigorescu (1931-2001), care s-a născut în Onești și este cunoscut pentru preocupările sale privind arta monumentală. Sculptura închinată lui Mihai Eminescu din Onești prezintă chipul poetului format de ramurile a doi copaci cu tulpinile adâncite într-un soclu de marmură. Autorul a reușit să interconecteze monumentul cu spațiul și natura înconjurătoare, fiecare anotimp sau moment al zilei, conferindu-i un farmec deosebit, mai ales când în spatele lui soarele se coboară la apus.