Skip to content

Noutăți

Pedepsia, boala care l-a măcinat pe Creangă până la finalul vieții. Și care nu a fost singura
De-a lungul scurtei sale vieți, scriitorul Ion Creangă (1837 – 1889) a vizitat în trei rânduri stațiunea Slănic-Moldova, pentru a se trata de bolile de care suferea, cea mai gravă fiind cea cunoscută sub numele de epilepsie, sau pedepsie așa cum o mai numea acesta și cum mai era cunoscută în zona Moldovei (pedepsie f. pop. în zona Moldovei: epilepsie + pedeapsă, boală considerată de popor ca o pedeapsă divină: ,,la unii le umblau buzele, parcă erau cuprinși de pedepsie”, Creangă, A. 84, cf. DEX).
În ultimii zece ani din viaţa povestitorului, această afecțiune s-a manifestat prin crize tot mai dese, care i-au și grăbit sfârșitul, astfel că, la 31 decembrie 1889 avea să se stingă din viață, la doar 53 de ani…
Potrivit studiilor medicale, epilepsia nu poate fi vindecată, dar crizele pot fi controlate cu ajutorul medicației în aproximativ 70% din cazuri. Cert este că, în cazul lui Creangă, așa cum o arată cercetările de istorie literară este vorba nu doar de ,,moștenirea genetică, ci și de un pantagruelism extrem și încrederea în vindecări miraculoase, care s-au agravat una pe alta”.
După cum veți vedea până la final, aceasta nu a fost singura boală gravă a lui Creangă…
Vizitele lui Ion Creangă la Slănic-Moldova
În corespondența lui Creangă, cât și în cronicile și articolele publicate în presa vremii apar detalii de la cele trei vizite efectuate de acesta la Slănic-Moldova, în anii 1884, 1885 și 1886.
Despre prima vizită în stațiune (14 iunie – mijlocul lui iulie 1884), Creangă pomenește în scrisorile trimise familiei (fratelui Zahia şi conlocuitoarei sale, Tina Vartic). Aflăm din acestea că după ce i s-a făcut rău a fost tratat grabnic și i s-a dat ajutorul cuvenit de către dr. Aronovici (medic al stațiunii, cel care a întocmit în 1881 ,,Raportul Băilor de la Slănic prezentat Epitropiei generale a Casei spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi”). Medicul i a recomandat apoi băi minerale calde și cură cu ape minerale, dar câteva zile nu a putut să urmeze tratamentul, din cauza ploilor necontenite.
Cea de-a doua vizită (iunie – iulie 1885) pare să îl găsească pe Creangă într-o formă mult mai bună, fapt relevat pe larg în cronica intitulată ,,Băile de la Slănic”, semnată de istoricul, scriitorul și gazetarul Nicolai Andriescu-Bogdan (cunoscut sub pseudonimul de N. A. Bogdan) și publicată la 16 iulie 1885, în ziarul ,,Liberalul” din Iaşi (publicată mai târziu, în 1923, în volumul ,,Poveşti şi bazaconii din Moldova”). Cu această ocazie, se fotografiază în mijlocul a 28 de învăţăcei şi profesori cărora le spunea tot felul de snoave, iar apoi, apare în milocul altei fotografii, încadrat de A. C. Cuza și N. A. Bogdan, ultimul, fost elev al lui Creangă, cu douăzeci de ani în urmă.
N. A. Bogdan povestește în cronica sa o serie de întâmplări hazlii cu Ion Creangă, despre pofta de mâncare a acestuia, despre tratamentul cu izvoarele minerale și băi, despre incursiunile prin stațiune, dar și cum au fost înșelați atunci când în loc de băi calde cu apa izvoarelor minerale au făcut băi cu apă din râul Slănic ș. a.
Cea de-a treia vizită pe care a întreprins-o Creangă la Slănic-Moldova (10 iulie – 8 august 1886), pentru a-și alina suferințele avea să fie și ultima. Deși boala lui s-a ameliorat în urma tratamentului, Creangă nu se va mai vindeca niciodată…
Detalii în premieră despre diagnosticul și tratamentul lui Ion Creangă cu ocazia ultimei sale vizite la Băile Slănic
Aceste aspecte sunt publicate în ,,Curierul Slănicului Moldova” , Nr. 5, joi, 31 iulie 1908 (în urmă cu 115 ani), începând chiar cu menționarea datei sosirii (10 iulie 1886) și apoi a plecării din stațiune (8 august 1886), datare care nu mai apare până acum.
Materialul este unul inedit și nu cred să fi fost prezentat undeva, drept pentru care iată-l mai jos reprodus fragmentar și cu mici adnotări, așa cum este prezentat în pagina a doua a ziarului, la rubrica ,,Reportajul nostru”, în articolul ,,Ion Creangă la Slănic”, semnat probabil tot de redactorul-șef al publicației, M. Miereanu:
,,În ziua de 10 iulie 1886, marele și neuitatul nostru maestru al basmelor și limbii românești, Ion Creangă, veni la Slănic, pentru a-și restabili sănătatea-i zdruncinată și a se repauza în timpul arșițelor de vară. Fiind suferind, în veci neuitatul maestru se prezentă imediat, chiar în ziua sosirii sale, domnului profesor dr. Ludovic Russ junior (medic-șef al stațiunii și profesor de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Iași, n. a.), ca să-l consulte cum să-și urmeze cura în acest dumnezeiesc locaș. Sala de consultații a spitalului băilor, – pe acea vreme, – era în actualul local al hotelului `Nemira`. Supus unei minuțioase examinări medicale, emeninentul profesor și medic, dl Ludovic Russ, care nutrea o dragoste frățească pentru maestrul prozator, constată că Ion Creangă suferă, pe lângă accese epileptiforme (crize de epilepsie) și de obezitate și pletoră generală (o creștere a volumului de sânge circulant care dezvoltă o hipertrofie miocardică pronunțată și la care apare de obicei un ten roșu, puls complet și încordat, dureri de cap, înroșire la nivelul capului, greutate corporală în exces, cf. doctormedina.ro). De altfel, Creangă mărturisi singur aceasta, explicând că numeroasele crize de epilepsie datau încă din 1882, când a avut primele manifestări. Toate aceste suferinți le îndura marele Creangă în timpul când era institutor, deci când se surmena mai mult ca oricând. Dl dr. Russ mai constată că boala lui Creangă e cu atât mai gravă cu cât avea un temperament sangvinic și, pe lângă alte prescripții farmaceutice, îi prescrie cura cu apă minerală: trei pahare de la Izvorul Nr. 3 și un pahar de la Izvorul Nr. 6. De asemenea, băi calde de 26 grade de la Izvorul Nr. 2, comprese reci la cap, iar pentru a putea dormi liniștit în cursul nopții, cingători umede la pulpele picioarelor”.
Starea lui Creangă, mult mai bună după tratament. Slănicul salvator
La finalul celor șapte zile de cură, Creangă se prezentă din nou la dr. Russ, căruia îi declară că nu a mai avut crize dese de epilepsie, cu excepția nopții de Sfântul Ilie, când a suferit două accese mai puternice. Situația l-a determinat pe medicul curant să-i mai administreze și o doză de polibromură (bromură, calmant al sistemului nervos). Așa cum reiese din finalul articolului, starea scriitorului s-a ameliorat simțitor după tratament: ,,Până în ziua de 5 august, Creangă n-a mai avut niciun acces, dar a slăbit mult și totuși, starea generală s-a îmbunătățit enorm de mult. În ziua de 8 august 1886, duiosul și fermecătorul povestitor părăsi Slănicul, pe deplin restabilit”.
Despre boala lui Creangă mai vorbește și Florin Jbanca, în articolul ,,Cum a păcălit Creangă, timp de un deceniu, crizele de epilepsie. Uneori se simţea `bolnav şi aproape, dacă nu de tot, idiot`”, la https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/cum-a-pacalit-creanga-timp-de-un-deceniu-crizele-1675056.html.
Sursa: BCU Iași, ziarul ,,Curierul Slănicului Moldova”, Nr. 5, joi, 31 iulie 1908, pag. 2.
Mențiune: În imaginile atașate apar: pagina 2 din Curierul Slănicului, cu articolul ,,Ion Creangă la Slănic”, o premieră; ferotipie Ion Creangă la Slănic-Moldova, alături de A. C. Cuza și N. A. Bogdan (1885); prof. dr. Ludovic Russ, medicul inspector al stațiunii care l-a diagnosticat și tratat pe Creangă în 1886; bustul lui Creangă din parcul stațiunii Slănic-Moldova, operă a sculptorului Vasile Aciobăniței Mera (1964).
Sursa ferotipie Ion Creangă: desteptarea.ro, la: https://www.desteptarea.ro/ion-creanga-intr-o-fotografie-inedita-la-slanic-moldova/.

Atracții turistice

Alarmare echipe Salvamont

0SALVAMONT

0725826668

Numar unic de urgență

112