Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Mențiune: Adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană, ca și a a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 3, Anul IV, Vineri, 7 iulie 1906, continuare din episodul trecut.
Iată că și acest ziar aduce în prim plan, chiar cu titlu de avertisment adresat celor naivi sau prea plini de averile de care dispun, un mare caz de furt anchetat la Iași și finalizat la Slănic-Moldova, o stațiune, care deși atât de frumoasă și de liniștită, pare a nu fi lipsită nici ea, de întâmplări senzaționale.
Una dintre acestea este prezentată pe larg în acest număr al Curierului, în articolul intitulat ,,Descoperirea unui furt de 35. 000 lei, la Slănic-Moldova”. Într-adevăr, suma nu este una prea obișnuită pentru acele timpuri, iar păgubiții sunt nume sonore ale mondenității ieșene. Dar despre ce este vorba?
Cu vreo doi ani în urmă (1904), moare la Iași, Grigore Kogălniceanu, nepot de soră al lui Mihail Kogălniceanu, mare proprietar și fost șef al conservatorilor ieșeni. Acesta era era caracterizat de Nicolae Leon în volumul ,,Note și amintiri” (1933), ca fiind ,,un monument de înfumurare” și că ,,cel mai mare merit al lui era numele care-l purta” (cf. https://deieri-deazi.blogspot.com/2013/12/senzational-in-iasul-interbelic-crima.html). Nu mai departe, soția lui, Adela, era cunoscută ca ,,o extravagantă şi multimilionară prinţesă din Moldova sfârşitului de secol XIX”, căreia îi plăcea să se dea în stambă în înalta societate a Iașului și să dețină cât mai multe bogății, în special aur, bijuterii și pietre prețioase, în care a și investit sume enorme de-a lungul anilor, prin vânzarea unor moșii din proprietatea deținută ca urmare a moștenirii directe (fie de la părinți, fie de la soțul său, decedat în 1904).
Dar să continuăm povestea acestui caz celebru, așa cum ne-o prezintă ziarul, conform anchetei poliției…
Deci, în ziua morții lui Grigore Kogălniceanu, unul dintre servitorii casei, numit Ioan Borănescu, a sustras din averea defunctului (nu se știe prin ce modus operandi), suma de 3. 500 lei: ,,Cu toate cercetările poliției, mult timp nu s-a putut afla autorul hoției. Într-una din zile însă, după o minuțioasă urmărire de 9 luni, subcomisarul poliției de siguranță din Iași, dl G. Uță, reușește să dovedească faptul că Borănescu este tâlharul și că el a comis fapta, în complicitate cu alții”. După descinderea făcută la domiciliul hoțului s-a găsit ascunsă, după o lespede de piatră, frumoasa sumă de 8. 500 lei. Prins cu ocaua mică, Borănescu neagă faptul că ar fi avut complici și se declară nevinovat, dar nu convinge, așă că pe lângă confiscarea celor 8. 500 de lei este condamnat și la un an de închisoare, bineînțeles, cu executare.
Însă, subcomisarul Uță nu se mulțumește cu arestarea lui Borănescu, ci își continuă cu perseverență cercetările. Și doar după câteva zile, în urma unor noi indicii descoperite, agentul poliției a ajuns la concluzia că tânărul Oprea Călinescu, originar din Iași și actualmente antreprenorul bufetului de la Cascada din Slănic (deschis la începutul sezonului) nu ar fi deloc străin de furtul lui Borănescu. Agentul Uță nu pierde vremea și după ce obține delegația și mandatul de percheziție de la Parchetul de pe lângă Tribunalul din Iași pleacă spre Târgu-Ocna, iar de acolo, cu trăsura până la Slănic-Moldova. După ce ajunge aici se pune imediat în legătură cu autoritățile locale și apoi, fără ca cineva să afle de veste, descinde la bufetul cascadei, unde procedează la interogarea și percheziționarea suspecților, printre aceștia aflându-se și antreprenoarea Matilda, soția lui Oprea Călinescu. Nu mică le fu mirarea tuturor celor prezenți, când subcomisarul Uță, ,,cercetând o turnură de la o rochie a Matildei a scos de sub căptușeală, o mulțime de hârtii de bancă de câte 100 de lei și altele de 20 de lei, adică în total, 1. 500 lei”. Banii sunt confiscați pe loc și se întocmește și un proces-verbal de constatare, astfel că indiciile potrivit cărora Oprea și Matilda Călinescu ar fi complicii lui Ioan Borănescu la furtul celor 35.000 de lei, de la defunctul G. Kogălniceanu, se adeveresc pe deplin. Cei doi inculpați sunt conduși la primăria localității unde sunt reținuți, după care, subcomisarul Uță cere Parchetului din Bacău un mandat pentru arestarea ambilor și transportarea lor la Iași.
Alte amănunte pe care le prezintă ziarului la închiderea ediției arată că ,,din cercetările făcute până acum reiese clar că Oprea Călinescu l-a găzduit pe Borănescu, imediat după săvârșirea hoției și că, același Oprea a fost în serviciul regretatului G. Kogălniceanu”.
Însă povestea tragică a familiei G. Kogălniceanu, după moartea timpurie a lui Grigore și furtul săvârșit din averea sa, avea să se închieie, din păcate, peste 16 ani, cu moartea fulgerătoare a soție sale, Adela, asasinată de hoți în propria-i casă (în noaptea de 23 noiembrie 1920), tocmai din cauza pasiunii sale nebune pentru aur, pietre scumpe și bijuterii.
Să fie oare vorba de blestemul bogăției și al lăcomiei fără de margini?
P. S. Despre tumultoasa viață și tragica moarte a Adelei Kogălniceanu puteți citi pe site-ul revistei ,,Historia”, la https://historia.ro/sectiune/general/blestemul-diamantelor-o-loveste-mortal-pe-printesa-580194.html.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Foto Adela Kogălniceanu (A1 și A2): Blogspot-ul ,,De ieri și de azi”.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj.
În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)
